Domnule Liviu Pop, felicitările, masa şi dansul se amână!

Să aruncăm o scurtă privire, aşa de curiozitate, peste CV-ul d-lui senator Liviu Marian Pop, prin voinţa preşedintelui PSD, dl. Liviu Dragnea, de la începutul încheiatei sesiuni parlamentare, preşedintele Comisiei de Învăţământ din Senatul României.

Dl. Liviu Marian Pop s-a născut în 1974 pe meleaguri maramureşene, a făcut studii superioare de Matematică la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, a lucrat în felurite şcoli şi licee din judeţul domniei-sale în calitate de profesor, a acceptat şi şi-a dorit, ori de câte ori a avut ocazia, câte o funcţie de conducere. A făcut şi un masterat în Managementul educaţiei la o universitate din Arad.

De la un moment dat încolo, s-a dedicat trup şi suflet muncii sindicale de unde, ca mulţi alţi colegi, s-a înscris în PSD. Fiind vorbete fruntaş, făcându-se remarcat prin talk-show-urile de televiziune, chiar dacă, după cum se ştie are dificultăţi serioase în utilizarea corectă a limbii române - ce vreţi, este profesor de Matematică, ne-a spus la un moment dat jenată d-na Ecaterina Andronescu, vădit nemulţumită că este pusă în situaţia partinică de a-l apăra pe cel care doar peste puţin timp avea să îi ia locul la şefia sus-numitei Comisii - a ajuns ba secretar de stat, ba ministru. În 2012, propulsat de PSD, pentru scurtă vreme, în fruntea MEN, dl. Liviu Marian Pop a învârtit în aşa fel lucrurile încât mai-mai că l-a făcut scăpat pe şeful său de partid, dl. Victor Viorel Ponta, de năpasta, de blestemul cu plagiatul.

Dl. Liviu Marian Pop a redevenit ministru în guvernul condus de dl. Mihai Tudose. Spunea, oricui avea timp de pierdut ca să îl asculte, că este teribil de mândru că el, profesor în învăţământul mediu, a ajuns să stea pe scaunul unde a stat odinioară Spiru Haret. În cele câteva luni cât prin prestaţia zilnică a domniei-sale a trimis în derizoriu postul de ministru al Educaţiei Naţionale, dl. Liviu Marian Pop a izbutit să întoarcă învăţământul românesc cu ani buni în urmă, obligându-l să revină la practica manualului unic. A mai comis el, dl. Pop, şi alte năzbâtii, a violat ori de câte ori a avut ocazia limba română (însă fiind membru PSD, fireşte, chestia aceasta nu se pune căci, din câte se pare, a fi agramat este o condiţie obligatorie pentru intrarea în partid) şi a fost şi doctorand, şi nu oricum, ci, din câte se spune, chiar cu bursă.

Pentru dl. Liviu Marian Pop ziua a început să aibă mai mult de 24 de ore. Căci numai astfel se explică faptul că, în nici mai mult, nici mai puţin de 4 ani, a reuşit să încheie redactarea tezei. Care nu era nici în domeniul Matematicii, nici în acela al Managementului Educaţiei, ci în domeniul securităţii naţionale. Lucrarea se cheamă Ordinea publică şi Securitatea Naţională, a fost elaborată sub egida Academiei de Poliţie Alexandru Ioan Cuza, avându-l drept conducător ştiinţific pe un ins cu nume tandru- prof.univ.dr. Ţuţu Pişleag. Un veritabil om al Renaşterii, un enciclopedist în lege rătăcit în veacul nostru dl. Liviu Marian Pop!

Totul părea cum nu se poate mai ok.  Dl. Pop rezolvase totul. Dl.Ţuţu îi dăduse asigurări că îi acordă calificativul foarte bine, dl. rector al ASE, prof.univ, dr Nicolae Istudor, membru în comisie, se dovedise demult tovarăş de nădejde că doar a semnat în vederea susţinerii candidaturii la şefia MEN a d-lui Valentin Popa-Pamblică (cel care zilele trecute s-a mai făcut încă o dată de râsul lumii vorbind despre Grigor Moisil şi despre limba esperando), de altminteri dl. rector al ASE şi-a dovedit solidaritatea cu cei doi scoţând pe gură profunda frază „alegerea temei e bine e aleasă“, probleme nu păreau să prezinte nici ceilalţi membri ai juriului, domnii prof.univ. dr. Ioan Crăciun şi George Ţical. Unde mai pui că la Academia de Poliţie, având regim de unitate militară, susţinerea publică, obligatorie în cazul altor instituţii de învăţământ superior cu Şcoli doctorale, este întrucâtva restricţionată. Dacă vrei să asişti, ai nevoie de aprobare specială. Ferma animalelor în lege în această fabrică de doctorate cu un trecut nu chiar foarte onorabil.

A intrat însă pe fir neobosita vânătoare de plagiate, doamna Emilia Şercan, care a descoperit câteva lucruri suspecte- şi nu puţine- în teza de doctorat a d-lui Liviu Marian Pop. Eternele probleme cu ghilimele şi citarea pe care le au cam toţi pesediştii. Şi originalitate zero. Teza pare a fi plagiată în proporţie de 25%.

Aşa că rectorul instituţiei, dl. prof.univ.dr. Adrian Iacob, a fost nevoit să dea verdictul. Susţinerea se amână. S-au amânat în consecinţă şi felicitările, masa şi dansul aferente. Cât mi-aş fi dorit să văd figura descumpănită a doctorandului! Cum adică, tocmai lui, cadru de nădejde al PSD, să i se întâmple o astfel de ruşine? Aceasta înseamnă că PSD mai are de lucrat până la reintroducerea completă a doctrinei rolului conducător al partidului.