Dlui Rogozin cordiale mulţumiri!

0
0

La 30 mai, după un dezmăţ politic de cinci luni, Republica Moldova s-a ales cu un Guvern şi o coaliţie parlamentară, ambele pro-europene. Unii comentatori şi analişti politici, apăruţi în ultimul timp ca ciupercile după un ciclon eurasiatic, consideră că de acest lucru se face vinovată Uniunea Europeană, care a aplicat faţă de politicienii moldoveni tactica pacificatorilor ruşi „po prinujdeniu k miru“ (constrângere la pace).

Desigur, UE a jucat un rol important în stabilizarea scenei politice de la Chişinău, doar că tactica ei a fost „take it, if you like it or leave it and do not bother us anymore“ (ia-o dacă îţi place or las-o baltă şi nu ne mai deranja). Trebuie să recunoaştem, însă, că viceprim-ministrul rus Dimtri Rogozin a contribuit poate mai mult decât Comisarul European Ştefan Fule şi parlamentarii europeni, luaţi la un loc, la crearea noii Guvernări pro-europene.   

Vizita privată întreprinsă la Tiraspol şi Chişinău cu ocazia zilei de 9 mai şi, mai ales, discursul său înflăcărat ţinut în Piaţa Marii Adunări Naţionale despre viitorul luminos al moldovenilor în Uniunea Eurasiatică, alături de batika Lukaşenko, au avut efectul unui duş rece pentru mulţi dintre noi, în speţă pentru capetele fierbinţi ale politicienilor noştri care se pretind democratici şi europeni.  

Dimtri Rogozin, cel care în 1992 a luptat în Transnistria împotriva independenţei noastre, cot la cot cu cazacii, aduşi tot de el, ne-a arătat pe 9 mai 2013 hăul moral în care ne-am rostogolit cu toţii în iureşul interminabilelor lupte politice. El ne-a arătat, fără să vrea, ce ne aşteaptă dacă nu ne trezim la realitate, dacă nu oprim războiul total declanşat de politicienii iresponsabili. Discursul său din Piaţa Marii Adunări Naţionale, din inima ţării, acolo unde ne-am recâştigat dreptul de a fi, dreptul de a vorbi în limba noastră română, dreptul la suveranitate, dreptul la independenţă, dreptul de a fi stăpâni pe soarta noastră, a fost o mare blasfemie la adresa independenţei şi idealurilor Republicii Moldova.

O asemenea umilinţă se putea întâmplă doar într-o ţară cu o societate debusolată, dezorientată, pierdută în spaţiu şi în timp, unde cei aleşi să guverneze responsabil se comportă ca nişte nevertebrate avare ce mistuie tot în calea lor: valori şi principii, bănci şi franzeluţe, metale feroase şi neferoase, ţigări cu filtru şi fără filtru, granturi şi investiţii, telecom-uri şi drumuri, asfalt şi beton, terenuri şi trenuri, fisc şi vamă, legi şi instituţii, curţi şi constituţii, procurori şi judecători, tot. Apetitul e mare Mon Cher! 

În fine, dle Rogozin, va mulţumim mult de tot pentru contribuţia dumneavoastră la iluminarea minţii politicienilor noştri, că aţi băgat un pic de frisoane reci în ei, va mulţumim ca ne-aţi trezit din somnul cel de moarte şi, mai ales, vă mulţumim nespus de mult ca aţi pus umărul la crearea Coaliţiei pro-europene. Bineînţeles, vă mai aşteptăm la noi. Nimeni nu vă interzice să mai veniţi în Moldova în vizite private sau oficiale. Noi, moldovenii, suntem ospitalieri, îi întâmpinăm cu pâine, sare şi un păhărel de vin, roş sau alb, atât pe cei poftiţi, cât şi pe cei nepoftiţi, fie că vin cu sabie, fie fără sabie.

Vă rugăm, însă, mult, foarte mult, din inimă, nu veniţi de 7 noiembrie, de ziua Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. Mai zăboviţi niţel pe la Moscova, prin Vladivostok sau Zanzibar şi veniţi la Chişinău după Summitul Parteneriatului Estic care va avea loc la Vilnius la sfârşitul lui noiembrie. În caz contrar, mă tem că politicienii noştri, mereu responsabili şi cu gândul la popor, ar putea rata irecuperabil „punctul ireversibilităţii“ noastre europene promise de noul Guvern.

Vă mulţumim profund şi anticipat şi vă mai aşteptăm la noi, nu doar în timpuri de restrişte, dar şi de Crăciun, după Sfântul Ignat, când facem lucruri bune, avem de toate pe masă, iar vinul este aşezat.

Epilog: Apropo de ireversibilitate, domnilor politicieni, în ultimii patru ani ne-aţi promis marea şi sarea, în cele din urmă noi ne-am ales cu sarea, iar voi cu marea. Ne-aţi promis Moldova fără Voronin, v-am iertat. Ne-aţi promis Moldova fără sărăcie, răbdăm. Ne îndemnaţi: „Împreună pentru Moldova”, desigur împreună, numai că voi cu Porsche Cayenne, iar alţii cu căruţa sau pe jos, desculţi şi necăjiţi. Vă rugăm, nu ne mai promiteţi, faceţi treabă, în primul rând acasă, pentru că aici se decide ireversibilitatea destinului nostru, nu la Vilnius. Şi aşa să ne ajute Dumnezeu!    

Sfârşitul Pamfletului „9 mai 2013 - Povestea de Succes a fost petrecută pe ultimul său drum“
 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite