Discriminarea tinerilor manageri

Contrar celor spuse, mai multor tineri li se refuză un post de conducere, exclusiv sau aproape exclusiv din cauza vârstei, decât celor prea bătrâni. Eu, cel puţin, am primit mult mai multe înjurături şi răbufniri violente din partea tinerilor manageri ţâfnoşi cărora le-am spus scurt că nu-i pot recomanda din cauza vârstei, decât din partea celor trecuţi – uneori bine – de 60.

Degeaba am zis de sute si mii de ori, si aici, pe site, si peste tot pe unde mai vorbesc si scriu, ca nu doar studiile si experienta conteaza la angajare si pentru succesul pe un anumit post intr-o companie, chiar daca in alta firma omul acela a avut un job similar. Nu, ei o tin una si buna, ca sunt “calificati” pentru un astfel de post, si gata!

Am vazut multi tineri sub 30 de ani conducand firme in Romania, unele chiar cunoscute. Asta nu inseamna ca eu i-as recomanda fara rezerve sa conduca o alta firma, chiar daca au avut succes acolo unde sunt acum. I-as spune clientului meu, adica angajatorului, despre un astfel de candidat, fara indoiala, insa as mentiona imediat ca am rezerve serioase sa i-l recomand, indiferent de ce scrie in CV-ul lui. Eu stiu foarte bine ca succesul intr-o parte nu iti garanteaza nicicum reusita in alta parte, indiferent cat de asemanatoare ar fi businessurile si conditiile.

Surprinzator, am constatat ca proportia tinerilor sub 30 de ani pe posturi de mare raspundere e mai ridicata la stat, in administratia centrala, cel putin, decat in firmele private. M-am crucit vazand oameni de 27 de ani, unii chiar copii in adevaratul sens al cuvantului, inalti functionari de stat, directori in ministere sau chiar secretari de stat, membri in consiliile de administratie ale marilor companii, si am auzit de altii chiar si mai tineri. Sigur, unii cu studii stralucite, la marile universitati din strainatate, oameni foarte destepti si valorosi, de altfel. Au venit destui dintre acestia si la mine pentru posturile cu “managementul privat” din marile companii de stat, insa nu am luat pe niciunul in calcul, indiferent de CV si de unde venea.

Oricat de buni ar fi si oricat de geniale ar fi ideile si solutiile lor, acesti prea tineri sunt foarte greu acceptati in colectivele marilor companii, fie ele private sau de stat. In firmele mici e mai simplu, evident. Statistic vorbind, venirea unui astfel de personaj produce adesea rumoare, resentimente si o reactie de respingere instinctiva si impulsiva din partea celorlalti, mult mai puternica decat in cazul altor nou veniti, mai maturi. Nu e suficient ca soultiile si masurile sa fie bune, ca managementul sa fie ca la carte, pentru ca lucrurile sa mearga bine in companie. Greu poti face ceva, oricat de bun si de bine intentioat ai fi, cand angajatii se pun pe picioarele de dinapoi si te saboteaza pe la spate pentru ca nu le place de tine sau pentru ca se simt frustrati sau insultati de-a dreptul de o astfel de aparitie. Sigur, asta nu prea se intampla in cazul afacerilor antreprenoriale, unde angajatii accepta cu mai multa usurinta (adesea subconstient) ca familia patronului e indreptatita sa ia deciziile, indiferent de varsta si de calificarile celor in cauza.

Asadar, sa-si ia cine vrea raspunderea numirii unui „manager privat” de 28 de ani, a unui inalt functionar de stat sau a cuiva director peste mii de oameni, dar sa fiti siguri ca nu de la mine a venit acea “lista scurta”.