Dezvrăjirea de premierul Cioloş

Toţi politicienii şi tehnocraţii-vopsiţi s-au urcat cu picioarele pe tragedia de la #Colectiv. Toţi s-au urcat pe victime, pe părinţi, peste toţi cei lăsaţi în urmă îndureraţi şi cu inimile răni-deschise. Toţi politrucii le râd în nas celor peste 100.000 de cetăţeni care au strigat în stradă: Stop joc! Astăzi, toţi, în frunte cu premierul Cioloş, au şters cu buretele tot ceea ce au promis. Premierul Cioloş a încălcat contractul cu cetăţenii.

Să ne amintim cât de înfriguraţi priveam ştirile legate de tragedia de la #Colectiv. Să ne amintim manifestaţiile în stradă şi frica politicienilor de a apărea pe undeva, fie la tv, fie între manifestanţi. Ne-am spus atunci că acum e ca niciodată, la fel de puternic precum Decembrie 1989. Iarna schimbării noastre. Ne-am spus atunci că nu vor mai avea curajul să ne mintă şi să treacă peste ceea ce Strada cere. Acum, dacă ne uităm în urmă, ne încearcă tristeţea şi dezamăgirea. Ne simţim uşor ridicoli, aşa cum eram cu toţii în stradă plini de speranţă şi de credinţă că schimbarea este posibilă. Ne-au făcut din nou! Reuşesc să se strecoare mereu aceiaşi. Sunt doar ei cei care îşi fac servicii unii altora. Întotdeauna când au nevoie. Serviciu contra serviciu.

Am aşteptat în decembrie anul trecut programul de guvernare al Guvernului Cioloş. Programul de  guvernare care a început pompos, cum oare altfel?!, cu referinţa clară la tragedia de la #Colectiv. Să cităm, aşadar:

„Societatea românească a fost martora unei tragedii fără precedent în istoria ei recentă. Mai mult de 50 de vieţi au fost pierdute ca urmare a unor carenţe de integritate în modul în care administraţia din România îşi serveşte cetăţenii. Aceasta realitate tragică a creat un orizont de aşteptare la nivelul societăţii care a mers dincolo de cauzele ei imediate, şi care nu poate fi ignorat. Totodată, a dat un mandat moral partidelor politice alese în mod democratic în Parlamentul României, de a conferi încredere unei formule de guvernare în afara practicii politice consacrate”. 

Înălţător! Minunat! Reparatoriu! Iată că se face dreptate ne-am spus cu toţii atunci. S-a spus, pe reţele, în studiouri, pe stradă, că premierul aceasta este altfel, că ”nu este ca ei”. Că va face ceea ce este corect.

Iar corect era ceea ce s-a strigat în stradă. Corupţia ucide! Şi dacă ar fi să căutăm corupţia în forma ei concretă atunci o găsim şi în textul legii electorale votată cot la cot de PSD şi PNL, aceea care permite alegerea într-un singur tur, aceea care permite conservarea reţelei de corupţie de la nivelul autorităţii locale. Am răsuflat uşuraţi când, în decembrie, premierul a promis atunci în programul de guvernare că echipa lui va propune/face:

„Amendarea, de urgenţă, a legislaţiei electorale cu stabilirea a două tururi de scrutin pentru alegerile de primari şi preşedinţi de consilii judeţene, eliminarea pragului pentru consiliile locale, reducerea numărului de semnături pentru independenţi, posibilitatea asocierii unor independenţi pe liste pentru consiliile locale, facilitarea creării de secţii de votare pentru diaspora, acolo unde există o prezenţă semnificativă a cetăţenilor români, obiectivul fiind acela ca niciun proces electoral din Romania să nu mai fie vreodată pus sub semnul întrebării din cauza modului de organizare”.

Din nou, citind acest pasaj ne aducem aminte de sentimentul cald, înălţător, (patetic chiar, privind în urmă) care ne-a cuprins când premierul Cioloş şi-a făcut public, în decembrie anul trecut, programul de guvernare. Era uitată cârdăşia PNL cu PSD, cu tot cu moţ – preşedintele Iohannis, pe legea electorală care permite conservarea reţelei transpartinice, pentru că ne spuneam că, iată!, se repară această sfidare. Democraţia şi reprezentativitatea clamată sforăitor de premierul Cioloş a fost uitată chiar de acesta. A dat bine, ca imagine, dar după ce emoţia s-a consumat, lucrurile au intrat pe făgaşul corupţiei politice. Premierul se spală pe mâini, de parcă niciodată nu ar fi promis „amendarea de urgenţă a legii electorale”, şi declară nonşalant, marţi, că nu îl interesează ordonanţa care ar repara mârşăvia politico-mafiotă care consfinţeşte corupţia electorală (corupţia aia care ucide în România de la oameni până la dreptul la o viaţă decentă!).

Desigur că premierul îşi poate justifica decizia de a nu emite o astfel de ordonanţă de urgenţă motivând că e o decizie politică a celor care au votat-o şi el nu se bagă peste, deoarece nu e democratic. Dar atunci ne întrebăm pentru ce a trebuit să fie un demagog şi să recite poezia „amendării de urgenţă” în programul de guvernare?! Acel Program de guvernare este un document public, iar conţinutul lui sunt obligaţii asumate. Acel document este un contract între Guvernul Cioloş şi guvernaţi, adică cetăţenii. Un contract implică o responsabilitate asumată. Nerespectarea lui încalcă drepturile cetăţenilor care, prin legea electorală care permite alegerea într-un singur tur, nu vor fi democratic reprezentaţi. Nereprezentarea lor va lovi în interesele lor, prejudiciindu-i. Cetăţenii pot invoca încălcarea acestui contract, a principiului care prevede că un contract nu poate fi încălcat unilateral. S-ar putea spune că invocarea acestei încălcări e un argument patetic, utopic, savuros în naivitatea lui, şi este într-o ţară în care politicienii şi tehnocraţii îşi fac public contractul lor adresat societăţii, contract prin care se obligă să facă ceva anume pentru cetăţeni. Doar că după ce sunt aleşi, sau îşi intră în pită pe posturile lor, uită tot ce au declarat public.

Dar haideţi să ne imaginăm un scenariu de film hollywoodian, cum ar face americanii din asta o poveste. Păi ar fi aşa: un nebun frumos din societatea civilă s-ar alia cu un avocat obsedat de Drept, de Legalitate (da, un astfel de avocat e utopic în România, dar ştiţi că în America de poveste e posibil un astfel de personaj!) şi aceşti doi nebuni frumoşi petrec zile şi nopţi discutând, înconjuraţi de tratate de drept, cărţi, dosare, cafele, ţigări, pentru partizanii fumatului, fără ţigări pentru partizanii anti-fumat. Şi în urma acestui brainstroming, avocatul utopic redactează acţiunea juridică. Premierul Cioloş este chemat în judecată pentru încălcarea contractului ”Programul de guvernare”. Partea vătămată: Societatea românească, toţi cetăţenii care, prin nerespectarea ”amendării de urgenţă a legii electorale”, sunt prejudiciaţi în interesele lor, nefiind posibilă reprezentarea lor democratic. Tensiunea este maximă în sala de judecată unde premierul Cioloş este încurcat de avocat, dar şi de procuror, care reprezintă Ministerul Public, pentru că cei doi au toate argumentele la ei şi reuşesc să îl pună în genunchi, juridic vorbind. Premierul Cioloş pierde procesul. În baza principiului ”Restitutio in integrum”, premierul Cioloş este obligat să revină la situaţia anterioară, adică aceea în care a promis că amendează legea de corupţie electorală. Happy-end!

România cum este ea astăzi te obligă, din când în când, să evadezi în România Utopică, în România cum ar putea fi, dar nu este pentru că nouă, tuturor, ne este frică să îndrăznim. Pentru că suntem bolnavi de Sindromul România lucrului pe jumătate făcut.