Despre libertatea de expresie şi alte paradigme ale civilizaţiei occidentale

Anul 2015 a început sub auspicii nu prea plăcute. Teribilul atentat din capitala Franţei ridică însă câteva semne de întrebare, la care putem încerca să răspundem căutând explicaţii, nu justificări.

Pentru că nimic nu justifică un act de o asemenea barbarie. Pe de altă parte, suntem datori să încercăm măcar să înţelegem cauzele, directe sau indirecte, care au dus la tragedia de ieri. Se vorbeşte foarte mult despre libertatea de expresie. Foarte adevărat. Dar oare există o limită? Cum delimităm „jignirea premeditată”, de care aminteşte Cristian Tudor Popescu, de dreptul fundamental la opinie? 

Grea întrebare, dar cred că trebuie să ne aducem aminte că Europa are ea însăşi sensibilităţile ei. Există inclusiv legi care pedepsesc anumite „derapaje” ale libertăţii de exprimare. Cu alte cuvinte, undeva se trage o linie. Nu cred, spre exemplu, că vom vedea caricaturi prin care să se ridiculizeze Holocaustul şi tragediile asociate cu acesta. Şi asta pentru că într-o Europă devastată de cel de-al doilea război mondial, aşa ceva nu se face. Nu e moral şi nu e legal. Oare putem înţelege sensibilităţile altora, atâta vreme cât le percepem pe ale noastre?

Pe de altă parte, să răspunzi unor desene, fie ele jignitoare, cu rafale de kalaşnikov mi se pare revoltător. Cred că asistăm la un nou episod din serialul intitulat „Eşecul multiculturalismului”. Citeam anul trecut, siderat, o ştire conform căreia administraţia din Bruxelles a decis să nu ridice un brad de Crăciun, pentru a nu leza „sensibilităţile” comunităţii islamice. Poftim? Europa e o comunitate de ţări care împărtăşesc valori şi tradiţii comune. Nu-ţi convine, eşti liber să alegi Algeria, Arabia Saudită, Statul Islamic sau orice altceva. Vrei civilizaţie, vrei educaţie, vrei asistenţă medicală, vrei locuri de muncă, atunci accepţi setul nostru de valori. Sau nu, dar asta nu-ţi dă dreptul să tragi cu mitraliera.

Acest atentat face un imens rău musulmanilor din întreaga lume. Va da muniţie mişcărilor naţionaliste din Europa, acum când războiul din Ucraina a adus un val de insecuritate la frontierele Uniunii Europene. 

În final, transmit condoleanţe celor afectaţi într-un fel sau altul de acest atentat. Dincolo de concluzii, discuţii şi analize, e o tragedie teribilă. E nevoie de solidaritate în faţa barbariei. Je suis Charlie.