„Democrația” rusească. Un model de urmat?
0Regimul Putin nu mai poate de grija democrației din România. O doamnă europarlamentar chiar îi scrie dictatorului rus ca să i se plângă. Iar unii dintre noi aprobă. Dar haideți să privim realitatea.
De la finalul lui 1999, Federația Rusă a avut un singur lider. Vladimir Putin.
Singura... pauză a fost un schimb de scaune aranjat cu Medvedev, menit să respecte aparențele constituționale. Un joc de culise caricatural, care nu a însemnat niciun moment o alternanță reală la putere. Și nici nu a fost crezut de nimeni!
Care este rezultatul după două decenii și jumătate de Putin?
Opoziția politică este decimată. Liderii opoziției sunt fie asasinați, fie aruncați în închisori, fie forțați în exil.
Alexei Navalnîi a fost una dintre cele mai vizibile victime ale acestui sistem represiv. Dar lista este lungă și continuă să crească. Oricine îndrăznește să critice regimul este redus la tăcere.
Presa liberă? O glumă sinistră.
Orice jurnalist care nu repetă obedient, și prin asta vreau să spun la literă, propaganda Kremlinului, riscă să fie catalogat drept agent străin, să fie percheziționat, arestat sau chiar lichidat.
Internetul este cenzurat, iar oamenii trăiesc în realități paralele, alimentate de dezinformare și de frică, dar și de autoinotxicare, cred eu, ca formă de supraviețuire.
Pe plan economic, Rusia este departe de măreția imperială pe care Putin nu doar că o clamează, dar vrea să o și reînvie... Desigur, din vorbe, ca orice populist extremist.
PIB-ul pe cap de locuitor este sub cel al României.
Salariul minim? Tot sub cel din România.
Într-o țară care se vrea mare putere, milioane de oameni trăiesc în sărăcie lucie, în timp ce Kremlinul își îmbogățește oligarhii. Asta, desigur, când nu-i lichidează.
Rusia supraviețuiește vânzând resurse naturale altor regimuri autoritare.
În mod evident, petrolul și gazele sunt salvarea temporară a unui regim care nu produce nimic de valoare în afară de teroare în interior și destabilizare în exterior.
Și de moarte!
Cred că am rezumat corect unde ne aflăm.
Și totuși, acesta este modelul pe care așa-zișii suveraniști din România îl admiră.
Aceasta este alternativa lor la democrația și la prosperitatea europeană, din care facem parte, din care ne-am dorit să facem parte și pentru care am luptat.
Românii ar trebui, mai ales după ultimele luni, să fie conștienți că propaganda rusească și acțiunile Rusiei la noi au un obiectiv clar: să ne slăbească democrația, să ne divizeze, să ne împingă spre haos și să ne sărăcească!
Chiar credeți că majoritatea românilor ar vota pentru a trăi ca în Rusia? Cu un salariu minim mai mic, cu un regim represiv, cu o țară izolată și dependentă de vânzarea de resurse? Apropo, aceleași resurse despre care extremiștii autohtoni spun că le sunt mai dragi decât aerul... În fine. Nu are rost să căutăm logica acolo unde nu are cum să se afle.
Pentru toate cele de mai sus, eu am convingerea că alegerile din România de anul trecut au fost atacate printr-o campanie masivă de dezinformare și manipulare.
Nu au reușit complet atunci, dar nici nu s-au oprit.
Pe scurt, Rusia a încercat să ne ia de proști, iar pericolul nu a trecut!
De aceea, eu cred că este timpul să înțelegem acest lucru și să acționăm, apărând democrația românească și europeană de cei care visează să ne transforme în ostaticii unui regim autoritar.
Mai avem o șansă, în luna mai.
Dacă o ratăm, dacă nu ne mobilizăm, dacă rămânem pasivi, sau la nivel de social media, TOT ce am descris din Rusia de azi poate deveni viața noastră și o nouă cortină de fier se poate lăsa peste România.
Asta ne dorim?
Se încarcă comentariile...
