De ce nu înţelege Alexandru Arşinel dilema morală în care se află?

Scandalul de la Institutul de Transplant Renal din Cluj scoate la lumină, încă o dată, faptul că personajele publice din România cred că statutul social le permite orice, inclusiv dreptul de a nega realitatea.

Niciun om cu scaun la cap nu-l poate acuza pe Alexandru Arşinel că n-a aşteptat să moară. Oricine ar fi fost în locul lui s-ar fi zbătut să scape cu viaţă, fie simplu cetăţean, fie persoană publică. În general, problema în cazuri precum cel al lui Alexandru Arşinel nu este la pacienţi, ci la guvernanţi şi la nivelul sistemului de sănătate (inclusiv la doctori). Mai precis, în modul total netransparent în care se decide cine are sau cine nu are dreptul la şansa de a primi un transplant. Din această cauză, apar indivizi precum doctorul Mihai Lucan, care decid de la sine putere cine merită să primească o nouă şansă la viaţă.

Dacă nu poate fi acuzat că a luptat pentru viaţa sa, iar un sistem corupt şi inuman l-a favorizat, Alexandru Arşinel nu are nicio scuză pentru comportamentul pe care îl are în acest moment. Şi ce simplu şi de bun simţ ar fi fost să spună doar atât: „Şi eu sunt o victimă a doctorului Mihai Lucan şi a sistemului de sănătate. Una morală. Îmi pare rău pentru toată această situaţie“.

Comportamentul lui Alexandru Arşinel este identic cu al lui Mihai Lucan.

Din păcate, super-pacientul Arşinel a preferat să le dea una peste bot pacienţilor de rând, care nu înţeleg că el era o URGENŢĂ, în timp ce ei, NU! De asemenea, sare în apărarea lui Mihai Lucan, pentru care „va aprinde lumânări în biserică“, şi creează sentimentul unei complicităţi cu acesta, care în loc să-i liniştească pe cei care îl acuză că a fost favorizat de sistem şi că s-a folosit de acesta, îi fac şi mai înverşunaţi. „Întâmplarea face că am un nume care rezonează într-un anumit fel şi jigodiile profită de treaba asta“, spune într-o declaraţie la Digi 24 maestrul comediei, transformat de acest scandal într-un veritabil Frankenstein. Incapabil să înţeleagă că a beneficiat de tratament preferenţial tocmai datorită numelui său, Arşinel se consideră victima unor „jigodii“ care arată cu degetul către hibele sistemului de sănătate.

În cele din urmă, comportamentul lui Alexandru Arşinel este identic cu al lui Mihai Lucan: sunt oamenii pentru care sistemul funcţionează bine, sunt oamenii pentru care a fost creat acest sistem, sunt oamenii care îl perpetuează. În privinţa celorlalţi, pacienţi şi familii... Dumnezeu cu mila!