De ce-i urâm pe oamenii de afaceri?

Imaginea omului de afaceri este compromisă în România. Omul de afaceri este privit cu suspiciune, dispreţ şi ură. Imaginea a fost distrusă de escrocii şi impostorii care au acaparat „scena publică“, autointitulându-se „oameni de afaceri“.

Portretul omului de afaceri în România este: stă toată ziua în restaurante, trage din trabuc, vorbeşte la telefoane, pune la cale combinaţii din care câştigă comisioane grase, are amantă, se duce în vacanţe exotice, conduce maşini de lux, nu plăteşte salariile angajaţilor pe care-i exploatează, este un bădăran, a pornit afacerile cu banii Securităţii, are spatele asigurat de partid, finanţează partidul, a furat statul, a făcut evaziune, a făcut trafic cu ţigări în anii ’90, a speculat, a înşelat, a mituit în stânga şi-n dreapta, a fugit cu banii, a devalizat Bancorex, a distrus economia lui Ceauşescu, care dădea poporului atâtea locuri de muncă, este o lipitoare, a făcut profit pe seama proştilor, a pus mâna pe resursele naturale ale ţării, are conturi în străinătate, are vile la munte şi la mare, a avut pe cineva sus-pus, l-au ajutat Serviciile, este omul Serviciilor, e prieten de familie cu ministrul, are intrare la secretarul de stat, a cumpărat politicieni, a deturnat fonduri europene, a cumpărat fabrici pe nimic şi a vândut terenul pe sume fabuloase, a defrişat pădurile, a secat lacurile, a lăsat de izbelişte, a acumulat datorii, a băgat în faliment, a cumpărat ziarişti, şi-a cumpărat diploma la facultate, îşi ţine pe bani grei copiii la studii în străinătate, şi-a băgat rudele în afaceri, a avut noroc chior, a pus pe butuci, este mafiot, e omul americanilor, e omul ruşilor, este mason, este evreu, este vândut, este combinat cu interlopii, cere taxă de protecţie, deţine monopolul pe piaţă, este afemeiat, este curvă bătrână, a distrus ţara! Toate eşecurile României sunt cauzate de aceşti „oameni de afaceri“, care au demolat încrederea românilor în piaţa liberă, în muncă şi în capitalism.

Omul de afaceri este privit în România cu suspiciune, dispreţ şi ură.

Totuşi, în România există şi o mulţime de antreprenori, mici şi mari, care muncesc pe brânci, care investesc în inovaţie, cu viziune, cu entuziasm, care suferă de insomnii, gândindu-se de unde să facă rost de bani pentru salariile angajaţilor, care îşi văd afacerile sufocate de taxe şi impozite, de absurdităţile administraţiei locale, de presiunile politicienilor, oameni care alergă pentru a câştiga un client, o lucrare, o oportunitate. Ei contribuie de 26 de ani la PIB-ul României.

Prea puţini dintre aceşti antreprenori sunt văzuţi de români. Pentru că n-au avut şi n-au loc de cei care „se sparg în figuri“ şi plătesc pentru a fi „în prima linie“. Când antreprenorii oneşti vor ieşi la lumină, atunci percepţia românilor despre capitalism şi piaţă liberă va începe să se schimbe. Încet. Până atunci, aceşti anonimi îşi doresc un singur lucru: să fie lăsaţi să muncească în România. Cinstit.