De ce „Deşteaptă-te române” este actual

Românii se confruntă cu agresiunea politicii maghiare ca în 1848

De Ziua Imnului Naţional, ”Deşteaptă-te române” se dovedeşte din nou actual. Pe de o parte, pentru că focul libertăţii românilor transilvăneni din care s-a născut, în 1848, este din nou pus la încercare de cei care ar vrea ”protectoratul” Ungariei, exact după principiile Dietei Transilvaniei care decidea unirea cu Ungaria, pe 29 mai 1848. Pe de altă parte, pentru că o parte din România, cea de dincolo de Prut, încă nu a ajuns acasă.

Ameninţările împotriva românilor pe care le denunţa Andrei Mureşanu la 1848 sunt şi acum pe rol. Să ascultăm doar aceste două versuri: ”Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,/ Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!”. Mie îmi sună extrem de cunoscut acest atac la limba română, pentru că urmaşii spirituali ai celor care ne interziceau limba şi neamul la 1848, fac acelaşi lucru şi acum. Cât despre apelurile la unitate din Imnul Naţional, ele nu sunt revolute câtă vreme există un pământ românesc dincolo de Prut care încă nu s-a reunit cu ţara mamă.

Datoria pe care ne-a lăsat-o moştenire Andrei Mureşanu şi pe care o avem înscrisă în Imnul Naţional este aceea de a-i reuni pe toţi românii în acelaşi stat, România. Aşadar, avem misiunea de a-i aduce şi pe fraţii de peste Prut acasă, reunind acest pământ străbun cu România.

Ne aflăm aşadar, la 165 de ani de la scrierea poeziei Imnului Naţional, în aceeaşi bătălie pentru unitate ca la 1848 şi cu acelaşi gen de adversari. Şi aceasta pentru că extremiştii maghiari nu au evoluat prea mult din secolul XIX, ci trăiesc tot în iluzia superiorităţii lor şi a dreptului lor de a stăpâni pământul românesc al Transilvaniei. Aceeaşi problemă şi peste Prut, unde pământul românesc stă dezlipit de ţara sa România ca şi cum moldovean nu ar însemna tot român. De aici şi aberaţia pe care am auzit-o la Şcoala de Vară de la Băile Tuşnad, că Ungaria vrea pentru secui aceleaşi drepturi pe care noi le vrem pentru românii de dincolo de Prut. Diferenţa fundamentală este că Basarabia a fost, este şi va rămâne pământ românesc indiferent de conjucturile istorice şi geo-politice, în timp ce zonele în care locuiesc etnicii maghiari în Transilvania nu sunt ungureşti şi nici nu au fost vreodată, decât prin rapt şi violenţă. Aşa încât situaţiile istorice nu sunt comparabile, iar asemuirea lor este o dovadă de rea credinţă şi de agresiune, aceeaşi cu care lupta şi Andrei Mureşanu în urmă cu un secol şi jumătate.

Datoria pe care ne-a lăsat-o moştenire Andrei Mureşanu şi pe care o avem înscrisă în Imnul Naţional este aceea de a-i reuni pe toţi românii în acelaşi stat, România. Aşadar, avem misiunea de a-i aduce şi pe fraţii de peste Prut acasă, reunind acest pământ străbun cu România. Desigur, mai avem datoria de a nu lăsa pământul românesc al Transilvaniei să mai sufere atacurile politicienilor maghiari care încă nu s-au obişnuit cu ideea existenţei statului român şi tot vin să ne spună ce planuri măreţe de ”protectorat”, de autonomie şi de unificare a comunităţii maghiare au ei pe teritoriul românesc. Răspunsul pe care trebuie să-l dăm tuturor celor care se împotrivesc dreptului românilor de a fi toţi uniţi în aceeaşi ţară ne este dat tot de Imnul Naţional: ”Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,/ Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!”.