Dacă o rachetă rusească ar lovi, din greşeală sau nu, o ţară NATO, care va fi răspunsul organizaţiei?

Presupun că NATO are planul de răspuns pentru această situaţie, dar el este secret.

Rusia s-a ferit să provoace NATO prin rachete care cad  din „întâmplare” pe teritoriul unei ţări NATO, dar în ultimul timp nu mai pare la fel de grijulie.

Se înmulţesc cazurile de rachete şi drone ajunse pe teritoriul NATO

Ultimul caz, dar nu singurul, s-a petrecut zilele trecute, când o rachetă rusească a survolat teritoriul Poloniei timp de 39 de secunde. La 29 decembrie 2023 o altă rachetă rusească a survolat teritoriul Poloniei.

Şi în România au căzut resturi de drone ruseşti, în judeţul Tulcea, provenind din atacurile rusești repetate asupra porturilor ucrainiene de la Dunăre, prin care Ucraina îşi exportă cerealele. Doar întâmplarea a făcut ca aceste rachete şi drone să nu producă pagube importante, inclusiv pierderi de vieţi omeneşti.

Rachete şi drone ruseşti au survolat spaţiul aerian la Republicii Moldova, fără să producă pagube. Deocamdată.

Transnistria şi coridorul Suwalki sunt alte provocări pentru Rusia. Coridorul Suwalki, de circa 40 km lăţime, este teritoriul Lituaniei și Poloniei situat între Belarus și regiunea Kaliningrad a Rusiei. Presa a preluat o discuţie dintre Lukașenko şi Aleksander Naumenko, comandantul Comandamentului Operațional de Nord-Vest, în care preşedintele Belarusului intreabă dacă poate fi ocupat coridorul Suwalki.

Provocările la adresa Rusiei sunt mai mari acum, comparativ cu începutul războiului Rusia-Ucraina. Finlanda şi Suedia au intrat în NATO, ţările baltice şi România îşi consolidează bazele NATO în apropierea graniţei cu Rusia. Rusia n-a avut nicio reacţie, alta decât cele verbale, la apropierea NATO de graniţele sale, deşi acesta a fost unul dintre motivele pentru care Rusia a pornit războiul cu Ucraina.

Cum nu era suficient scutul de apărare  de la Deveselu, pe care Putin îl consideră ca potenţială sursă de atac cu rachete împotriva Rusiei, România vrea să dezvolte la Kogălniceanu cea mai mare bază NATO din Europa, dezvoltare ce va costa 2,7 miliarde de dolari şi va avea 30.000 de militari. Baza este destinată   controlului Mării Negre, a gurilor Dunării şi a teritoriului Ucrainei, în cazul în care va fi ocupată de ruşi.

Ce se va întâmpla dacă o rachetă rusească cade în teritoriul NATO

Este posibil ca,  accidental, o rachetă rusească să cadă într-o ţară NATO, vecină Rusiei: Ţările Baltice, Polonia sau România. Funcţie de locul în care ar cădea, consecinţele ar putea fi distrugeri de clădiri, militare sau nu şi, posibil, pierderi de vieţi omeneşti.

Posibilitatea unui astfel de accident este mare, dacă ţările NATO, vecine Rusiei, discută deja dacă ar fi cazul ca rachetele care se îndreaptă spre ţări NATO să fie doborâte înainte de a încălca teritoriul lor, deasupra teritoriului Ucrainei. Sigur, este necesar şi acordul Ucrainei, al cărui teritoriu ar fi afectat de astfel interceptări.

NATO are două variante. Să răspundă cu aceeaşi monedă, adică să trimită o rachetă în teritoriul rusesc, dar escaladarea conflictului militar NATO-Rusia nu se ştie unde şi dacă se va opri.

NATO ar putea să nu reacţioneze, altfel decât verbal cu avertismente şi proteste, dar există riscul ca Rusia să interpreteze o astfel de inacţiune militară drept teamă faţă de un conflict cu Rusia, şi să reia atacurile cu altă ocazie.

Ambele variante sunt periculoase, dar cred că NATO are deja pregătite răspunsurile, funcţie de gravitatea consecinţelor produse si de locul de căderea a unor rachete ruseşti.

România a „înghiţit” resturile de drone ruseşti căzute în judeţul Tulcea, fără prea mare scandal. Şi pentru faptul că n-au produs cine ştie ce pagube, şi pentru că nu se ştia dacă erau resturi din interceptările de drone  realizate de Ucraina. Totuşi, prezenţa din ce în ce mai mare a trupelor NATO în România, şi baza de la Kogălniceanu, o fac o ţintă predilectă a ruşilor.

Rusia se apropie de momentul adevărului

Recentul atac de la Crocus din Moscova ne-a arătat cât de vulnerabilă este Rusia la atacuri teroriste, care pot continua. Ruşii se întreabă care va fi următorul loc în care vor ataca teroriştii islamici şi resimt o frică teribilă.

Culmea este că pe 7 martie americanii ştiau de acest atac, şi au avertizat public, dar ruşii i-au luat în băşcălie, nu i-au crezut. Drept urmare, circa 147 de morţi şi 300 de răniţi la Crocus. Credibilitatea lui Putin este acum extrem de şifonată.

Rachetele „invincibile” Zircon, doborâte recent de ucrainieni, nu sunt nici pe departe atât de invincibile cum l-au minţit generalii ruşi pe Putin.

 Economic, Rusia este afectată de scăderile încasărilor provenite din exportul de petrol. America a pus presiune pe companiile şi băncile care intermediază exporturile Rusiei, ca acestea să respecte plafonul de preţ pus de occident.

În epoca globalizării, o economie izolată de restul lumii nu are cum să supravieţuiască. Concepţia lui Putin, ca Rusia trebuie se devină „autosuficientă”,  este o aberaţie contrazisă până şi de China, care n-ar supravieţui fără schimburile comerciale cu lumea occidentală. Este şi motivul pentru care nu atacă în Taiwan.

Creşterea cheltuielilor de înarmare din ţările europene şi din America fac din Rusia, în perspectivă, o victimă sigură a puterii militare şi economice, combinate, a 32 de ţări din NATO.

Planurile NATO

Sunt deja concretizate în circa 4000 de pagini, şi prevăd aproape toate situaţiile posibile în conflictul Rusia-Ucraina. Declaraţiile lui Macron, conform cărora Franţa nu esclude trimiterea de trupe franceze în Rusia, propunerea ca rachete care se apropie de graniţele NATO să fie doborâte înainte de a produce pierderi ireparabile (este vorba de minute), ne dau o sugestie despre cât de departe merg planurile NATO, ţinute secrete, cum e şi firesc.

Să sperăm că „accidentele” de acest fel nu vor merge până acolo unde este inevitabil un conflict Rusia-NATO.