Dacă italienii au „Focaccia”, noi, românii avem „Pâinea Golgotei”

„Pâinea Golgotei” FOTO Arhivă personală

În ultimii 30 de ani, de când legăturile cu Occidentul s-au reluat influenţând atât cultura, societatea, cât şi obiceiurile culinare, de când frontierele nu mai sunt bariere de netrecut ci puncte de trecere şi de circulaţie, am constatat popularitatea în creştere a multor preparate culinare din alte ţări, deşi, într-un fel sau altul, acestea se regăsesc şi în bucătăria tradiţională românească.

Începând de astăzi, şi până la Sfintele Paşti,  vă voi oferi, spre exemplificare mai multe reţete de produse tradiţionale româneşti, toatea acestea avându-le moştenire de la bunica mea. Cred că a venit timpul să ne întoarcem la tot ceea ce avem noi, în zestrea culinară naţională, mai sănătos, mai gustos, mai uşor de realizat şi mai cred că atunci când le vom prepara şi le vom consuma alături de cei dragi nouă, vom aprecia mai bine identitatea noastră naţională, românească.

Astăzi vă voi prezenta reţetă intitulată „Pâinea Golgotei”, o specialitate de pâine pe care bunica mea, care nu se mai află printre noi, o pregătea în fiecare an, în Săptămâna Mare, în Vinerea Patimilor, după apusul Soarelui. Potrivit tradiţiei, în Vinerea Patimilor, creştinii care doreau să ţină postul negru (Vinerea Patimilor este, de altfel, singura zi din an în care în Biserica Ortodoxă Română nu se slujeşte Sfânta Liturghie ) nu aveau voie să facă nimic şi să mănânce nimic în ziua de Vineri până nu apunea Soarele. Apusul Soarelui semnifica punerea în Sfântul Mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos.

După ce vă voi prezenta această reţetă, veţi avea ocazia să vedeţi de ce acest sortiment de pâine se numeşte „Pâinea Golgotei”.

Pentru a prepara „Pâinea Golgotei” aveţi nevoie de următoarele ingrediente: 600 de grame de făină albă obţinută din grâul măcinat în mod obişnuit la morile săteşti; 50 de grame de mălai (în prezent, puteţi folosi mălai „grişat”); o linguriţă cu sare (de mărimea unei linguriţe pentru cafea); 14 grame de drojdie uscată (aproximativ 2 pliculeţe de drojdie uscată, cumpărată din comerţ); 60 ml ulei de floarea soarelui, 400 ml de apă călduţă (numită popular „apă de pâine”).

Atât pentru ornamentare, cât şi pentu gust, avem nevoie de: 30 ml ulei de floarea soarelui;  20 ml de bulion de roşii; 6-8 prune uscate (în funcţie de mărimea lor), cărora li se scot sâmburii şi care vor fi tăiate în două jumătăţi egale; o jumătate de ardei gogoşar marinat în bulion de roşii şi tăiat sub formă de cubuleţe; 5-6 crenguţe de cimbru de pe care culegem frunzuliţele, circa 30 de sâmburi din seminţe de dovleac, un fir de usturoi verde tocat sub formă de rondele; piper negru măcinat (cât putem cuprinde în cele trei degete atunci când îl presărăm pe pâine). Când nu avea piper, bunica mea presăra boia de ardei iute.

Modul de preparare este următorul: într-un vas curat în care nu am gătit niciodată „de dulce”, amestecăm făina cu mălaiul, sarea (cu excepţia unui sfert de linguriţă, pe care îl păstrăm pentru a fi presărat în tavă) şi drojdia. Separat, într-un alt vas,  punem cantitatea de apă călduţă (400 ml) şi adăugăm cantitatea de ulei (60 ml).  În vasul în care am amestecat făina, mălaiul, sarea şi drojdia, facem o gropiţă în mijlocul  amestecului şi turnăm treptat apa călduţă cu ulei, amestecând uşor cu mâna sau cu ajutorul unei linguri.  După ce am adăugat tot lichidul (apa şi uleiul), vom obţine un aluat moale şi pufos. Punem aluatul pe un suport din lemn curat (popular se numeşte „tocător”) unde pudrăm uşor făină şi mai frământăm aluatul aproximativ 20 de minute până când nu se mai lipeşte. Când aluatul a ajuns să aibă o textură uniformă, îl aşezăm într-un vas, acoperim vasul cu un prosop curat şi îl lăsăm la dospit într-o încăpere călduţă până ajunge să îşi dubleze volumul. De regulă, dospirea aluatului durează 1 oră şi 30 minute.

După ce aluatul s-a dospit, îl scoatem din bol, pe blatul de lucru (pe tocător), unde îl mai frământăm circa 5 minute, dându-i o formă ovală. Luăm apoi o tavă curată (în care nu am pregătit nimic „de dulce”), presărăm sfertul de linguriţă de sare rămas, iar 20 ml de ulei (10 ml ulei îi păstrăm pentru a unge aluatul după ce îl aşezăm în tavă) îi încălzim şi punem uleiul încins în tavă.

Aşezăm apoi aluatul în tavă şi îl apăsăm uşor cu palmele din loc în loc pentru a-l putea întinde uniform, îl ungem cu cei 10 ml ulei rămaşi, apăsând aluatul cu degetele şi făcând gropiţe.

În momentul în care avem aluatul în tavă, cu latul palmei, la mijlocul pâinii facem forma unei cruci,  care simbolizează Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul, pe dealul numit Golgota.

Ungem apoi pâinea cu bulionul de roşii, având grijă să nu stricăm forma Crucii, punem jumătăţile de prune uscate în mod uniform, adăugăm cubuleţele de gogoşar marinat, presărăm frunzuliţele de cimbru şi rondelele de usturoi verde, sâmburii de seminţe de dovleac,  apoi adăugăm piperul negru măcinat.

Facem semnul crucii de trei ori asupra tăvii şi introducem tava în cuptorul preîncălzit la 180°C timp de 40 de minute.  După ce au trecut cele 40 de minute, cu un prosop curat  scoatem tava şi apoi punem pâinea coaptă pe un prosop alb curatşi o lăsăm să stea timp de 15 minute. Astfel, am pregătit o pâine foarte aromată, cu miez pufos şi coajă uşor crocantă care ne va desfăta papilele gustative.

Dragi cititori, vă doresc poftă bună, atunci când veţi degusta această pâine după ce o veţi fi pregătit conform reţetei pe care v-am prezentat-o. Bunica mea ne oferea întotdeauna această pâine să o mâncăm în Vinerea Mare, după ce se lăsa întunericul, alături de un sos din gogoşari marinaţi în bulion de roşii şi alături de o cană de pământ cu apă de izvor. Voi adăuga şi fotografia acestei pâini pe care am preparat-o astăzi ca să vă pot oferi reţeta, pe care Dumneavoastră o veţi putea prepara în Vinerea Mare (Vinerea Patimilor), seara după apusul Soarelui.