Cum poate premierul Orban să rezolve elegant problema reformării CCR

Premierul Orban poate reforma CCR direct prin dialog cu CEDO

Puţine sunt domeniile în care tandemul Iohannis-Orban acţionează divergent, iar unul dintre acestea este atitudinea faţă de Curtea Constituţională: dacă preşedintele şi-a autoimpus să nu facă niciun fel de comentarii pe marginea deciziilor CCR, oricât de scandaloase ar fi acestea, premierul s-a dovedit mult mai slobod la gură. Ceea ce, aşa cum urmează a se dovedi, nu e chiar aşa de greşit. Doar că, strict în privinţa sa, nu e suficient.

Premierul a lansat, în ultimele luni, acuzaţii contondente faţă de deciziile CCR care vizau măsurile de combatere a pandemiei Covid-19 şi perspectiva amânării alegerilor parlamentare. Poziţionările sale au stârnit stupoarea şi furia lui Valer Dorneanu, preşedintele CCR, care a revendicat respectul cuvenit pentru Curtea Constituţională şi a ameninţat că va sesiza Comisia de la Veneţia, Comisia Europeană şi alte organisme internaţionale.

N-o va face şi ştie şi domnul Dorneanu de ce: Comisia de la Veneţia i-a cam dat cu flit la precedenta lăcrămaţie pe care a înaintat-o, privind scandalul mandatului fostului judecător Petre Lăzăroiu, iar Comisia Europeană probabil nu va uita prea uşor că domnul Dorneanu a fost cel care a solicitat să nu mai fie deranjat în contextul dialogurilor din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare.

Pare cel puţin straniu că, până la vârsta pe care o are, domnul Dorneanu nu a aflat un lucru elementar: respectul se câştigă, nu se impune. Mai mult: se câştigă greu şi se pierde foarte uşor.

Iată ce spune, fix despre această problemă, însăşi Comisia de la Veneţia: „O Curte Constituţională, ca orice altă instanţă, merită pe de o parte respect instituţional, dar pe de altă parte trebuie să îşi respecte propriile reguli”. Frumos, nu? Şi încă, tot de la Comisia de la Veneţia: „Din motive de stabilitate constituţională şi securitate juridică, o Curte Constituţională ar trebui să fie consecventă cu propria jurisprudenţă; ar trebui să îşi modifice jurisprudenţa numai atunci când se justifică, din punct de vedere juridic, în cazuri excepţionale, ori atunci când apar fapte noi sau când în mod justificat a evoluat interpretarea pe care o dă legii”.

Aceste consideraţii ale Comisiei de la Veneţia au fost făcute într-un caz cu totul excepţional – cel a Curţii Constituţionale a Republicii Moldova, care a fost nevoită să demisioneze în bloc după ce a făcut nişte porcării politice într-un mod mult prea abrupt. Dar asta nu înseamnă că ele nu se pot aplica şi în cazul altor Curţi Constituţionale, cum este şi cea a României, care a avut doar grija să nu acţioneze chiar atât de abrupt.

Prin urmare, conform Comisiei de la Veneţia, respectul pe care îl datorăm, de principiu, Curţii Constituţionale nu este unul absolut şi necondiţionat. Din momentul în care Curtea îşi încalcă propriile reguli, îşi schimbă total intempestiv şi nejustificat jurisprudenţa şi induce o stare de insecuritate juridică mai mare chiar decât situaţia pe care o are de judecat, ei bine, din acel moment Curtea nu mai este scutită de critici. Ceea ce premierul Ludovic Orban a şi făcut. Numai că...

... Spre deosebire de oricine altcineva, premierul Orban este singurul care, printr-un joc al circumstanţelor pe care însăşi CCR l-a construit, are posibilitatea de a face ceva concret, rapid şi imbatabil pentru a aduce Curtea Constituţională în făgaşul firesc din care a deraiat în ultimii ani. Este vorba de dosarul Kovesi vs. Romania de la CEDO, în care Curtea Constituţională a jucat rolul primordial.

Decizia de condamnare a României pentru maniera de demiterea procurorului-şef al DNA a fost pronunţată pe 5 mai 2020 şi a devenit definitivă, prin nerecurare la Marea Cameră, pe 5 august 2020. Conform procedurii CEDO, din acel moment Guvernul României trebuie să transmită Curţii de la Strasbourg  - mai exact Comitetului de Miniştri, organismul care supraveghează aplicarea deciziilor Curţii - un plan de măsuri menit a implementa decizia din 5 mai. Până în acest moment, potrivit site-ului CEDO, Guvernul României încă nu a transmis planul de măsuri.

Dar măsurile pe care Guvernul le poate transmite pot conţine fix ceea ce premierul Orban susţine că e imperios necesar: o reformare de substanţă a Curţii Constituţionale, astfel încât să nu mai vedem politruci de teapa unui Valer Dorneanu sau a altora de pe-acolo asemenea lui. Odată ce aceste măsuri sunt transmise, negociate şi acceptate de Comitetul de Miniştri, acestea devin obligaţii pentru România, indiferent ce mai latră unii sau alţii prin Parlament sau prin diverse spelunci de presă.

Ludovic Orban are aşadar, prin acest mecanism, şansa unică de a impune reformarea Curţii Constituţionale sub egida şi sub autoritatea incontestabile ale Curţii Europene a Drepturilor Omului.

La drept vorbind, nici nu trebuie ca premierul Orban să reinventeze apa caldă. Două asociaţii de magistraţi – Forumul Judecătorilor şi Iniţiativa pentru Justiţie – au transmis deja la Strasbourg, încă din 18 august, un memorandum cu câteva măsuri care ar merita să fie adoptate în aplicarea deciziei CEDO. Unele măsuri vizează modificări constituţionale, altele doar legislative – dar împreună formează o bună bază de discuţii pe care se poate construi. Cât priveşte reformarea Curţii Constituţionale, propunerile celor două asociaţii vizează următoarele – consistente - modificări:

* Instituirea unei interdicţii exprese în aşa fel încât conflictele juridice de natură constituţională să nu mai poată fi convertite în proceduri de drept comun, interferând cu competenţa instanţelor ordinare (aşa cum s-a întâmplat şi în cazul Kovesi, şi în cazurile privind completele de 3 şi de 5 de la Înalta Curte, dar şi în numeroase alte cauze).

* Instituirea posibilităţii de revizuire a unei decizii a Curţii Constituţionale în cazul în care CEDO a constatat că prin acea decizie s-a încălcat un drept fundamental (exact ca în cazul Kovesi).

* Reglementarea unei interdicţii de a fi numite judecător CCR persoanele care au fost membri ai unui partid politic cu 5 ani înainte de numire.

* Reglementarea ca o parte dintre judecătorii CCR să fie numiţi de către autoritatea judecătorească, nu doar de către puterea politică, aşa cum e acum.

* Numărul judecătorilor să fie crescut de la 9 la 15, concomitent cu revenirea la sistemul de judecată fond-apel: complete de 7 judecători vor judeca în primă instanţă, iar Plenul va judeca calea de atac.

* Interdicţia pentru foştii judecători constituţionali de a ocupa funcţii numite politic în primii 3 ani de la încheierea mandatului.

Sună interesant, nu? Dacă măcar o parte dintre aceste măsuri – în speţă cele care nu necesită modificări constituţionale, ci doar legislative – vor putea fi implementate în următorul an şi jumătate, avem o bună şansă ca din vara lui 2022, când se reînnoiesc trei mandate la CCR (Dorneanu, Pivniceru, Morar), să putem începe a vorbi despre o instituţie recuperată din ghearele mafiei de partid şi de stat.  

Rămâne aşadar de văzut în ce măsură Ludovic Orban este capabil să joace această formidabilă minge pe care i-a ridicat-o la fileu însăşi instituţia pe care, verbal, o critică atât de aspru: Curtea Constituţională.