Cum ne alegem partenerul?

Fiecare dintre noi are o logică privată, anumite aspiraţii, simte într-un anumit fel iubirea, are un anumit tip de nevoi la un moment dat, astfel încât criteriile de selecţie ale unui posibil partener vor fi diferite de fiecare dată, uneori chiar şi noi ni le vom schimba pe ale noastre, în funcţie de experienţele sentimentale trăite, lecţiile de viaţă oferite de acestea sau datorită noii noastre viziuni despre iubire.

Nu încurajez ideea de şablon sau de profil general valabil, un anumit tip de frumuseţe sau un anumit tip de personalitate. În schimb, încurajez ideea de curaj de a fi imperfect din psihologia adleriană. De asemenea, imaginea partenerului ideal sau a celui la care aspirăm sau pe care dorim să îl întâlnim, se poate schimba în timp. Dacă în adolescenţă criteriul definitoriu este aspectul fizic, urmat de popularitate, pe parcurs, în funcţie de experienţele sentimentale, vom mai adăuga anumite calităţi sau vom include limite, care vor fi în concordanţă cu nevoile noastre. Treptat, vom avea nevoie şi de altceva, nu doar de aspectul fizic: umor, creativitate, spontaneitate, aventură, adrenalină, tandreţe, afecţiune manifestată, conversaţie, devotament, stabilitate, optimism, încurajare, încredere şi lista poate continua. Ideea este să îmbătrâneşti frumos alături de un om care vede în tine un ansamblu de frumuseţe, adică vede frumuseţea ta exterioară, aspectul fizic plăcut, însă vede şi frumuseţea interioară. 

La inceput ne vom dori bărbaţi atrăgători, isteţi, activi social, afectuoşi şi tandri. Chimia pură, atracţia va fi „criteriul de selecţie”. Indiferent de cercetările în domeniu ale specialiştilor, chimia pură tot nu poate fi explicată sau înţeleasă, ci doar exprimată prin beletristică, poezie, muzică, dans, artă. O simţi, o trăieşti, îi dai curs. Ulterior, experienţele noastre în iubire ne vor îndemna să ne dorim ca ei să fie puternici, protectivi, atenţi, cu memorie bună, să îşi manifeste afecţiunea constant şi concret, să fie deschişi către nou şi aventură, să fie devotaţi, să fie prezenţi, să ne încurajeze, să fie uneori persoana resursă şi da, ii vom alege pentru cum ne fac să ne simţim alături de ei.

Vrei să îţi găseşti jumătatea? Intră pe PrimaLove şi fă-ţi un cont gratuit!

Tot experienţele în iubire, ne vor determina să ne alegem partenerul în urma unor calităţi de pe o listă care poate exista efectiv sau pe care o avem în minte. Aceasta poate include calităţi exagerate sau în număr mare. Vom porni din start cu această idee preconcepută, care se poate numi şi aspiraţie înaltă către ideal. O astfel de aspiraţie poate fi inspirată din filme, din literatura romantică, din poezie, muzică sau toate acestea cumulate. În realitate, este foarte puţin probabil sau realizabil, pentru simplul fapt că suntem imperfecţi şi este în regulă să fim aşa. A fi imperfect îţi dă posibilitatea de a trăi în realitate şi cum marile poveşti de dragoste din cărţi sau din filme, îşi au inspiraţia în realitate, cred că este mai bine să nu ne îndepărtam foarte mult, altfel următorul pas ar fi să jonglăm cu ideea de aspiraţie către schimbarea persoanei. Odată ce avem lista de calităţi stabilită urmează să identificăm persoana care să deţină o parte din calităţile dorite de noi pentru un posibil partener. El are potenţial, ceea ce înseamnă că noi îl putem schimba. El poate deveni aşa cum vrem noi şi acest lucru se va întâmplă tot pentru că noi vrem. Însă, realitatea ne va demonstra apoi că de fapt nu este aşa.

Oamenii nu pot fi controlaţi, nu putem avea o influenţă asupra lor, doar daca ei ne permit acest lucru, doar dacă ei vor. De asemenea, ei nu se vor schimba doar pentru că vrem noi. Iar de aici vor începe drame romantice.

O altă variantă de a alege un partener este legată de scopul pe care fiecare dintre noi îl are în viaţă. El poate fi conştientizat sau neconştientizat. Dacă se întâmplă să vrem să ne confirmăm sau credem în anumite idei pe care dorim să le validăm, este posibil ca alegerea partenerului să ne servească unui scop şi este despre noi şi nu despre ei.

De asemenea, la un moment dat va conta şi statutul social. Dacă noi ne dorim o carieră sau avem deja o carieră în curs, este cumva firesc să ne dorim ca şi partenerul nostru să crească profesional. Tot în statutul social intră şi o situaţie financiară bună sau stabilă, care să ne permită un anumit confort, cu sens de bunăstare.

Încearcă să observi un posibil partener încă de la început, înainte de a investi sentimente. Nu investi în ceea ce poate deveni el alături de tine, porneşti din start greşit. Cel mai important lucru este să îl alegem în funcţie de mişcarea lui faţă de noi, în funcţie de atitudinea pe care o are faţă de noi vs. ceilalţi, după fapte, concret. În general, faptele sau mişcarea îţi arată mult mai mult decât o pot face cuvintele, mai ales că uneori nu putem verbaliza exact ce simţim sau nu o putem face aşa cum ceilalţi se aşteaptă să o facem. Psihologia adleriană are un pricipiu foarte frumos, care se pliază foarte bine pe acest subiect şi anume: ”Dacă vrei să ştii care este scopul unei persoane, ce doreşte cu adevărat, crede mai bine limba din pantofi decât limba din gură. Priveşte mişcarea, uită-te la comportamentul său. Trebuie să privim comportamentul şi mişcarea”. Poate fi o variantă de a alege!

Articol scris de Ştefania Adelina Dudău

Specialist licenţiat in Asistenţă Socială

Articole publicate în "Jurnalul Institutului de Psihologie şi Psihoterapie Adleriană" (IPPA) şi blogul personal, "Blogul lui Stef".