Cum judecăm inflaţia

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Statisticienii măsoară, lună de lună, mişcarea preţurilor. Marţi, la ora 10, ne-au fost comunicate ratele inflaţiei din mai, anul acesta. Rata lunară: 0,23 la sută. Rata pe 12 luni, din iunie 2012 până în mai 2013: 5,32 la sută.

Rata medie anuală, măsurând ultimele 12 luni raportate la 12 luni precedente: 4,7 la sută. Mişcări în general calme. Dovadă că prezicerile privind o inflaţie explozivă în mai nu s-au adeverit.

Fără îndoială, inflaţia nu are nevoie de prezentări detaliate. Parafrazând un celebru gânditor, care spunea că filosofia este ceea ce toată lumea ştie că este... şi despre inflaţie putem spune că este ceea ce toată lumea ştie că este. Mai cu seamă că, de ceva vreme, cărţile de economie au părăsit nenumăratele definiţii sofisticate ale inflaţiei, de genul „creşterea masei monetare până la înfundarea canalelor circulaţiei”, trecând la explicaţii simple şi uşor de înţeles. Lumea întreagă a acceptat o unică definiţie: „creşterea generalizată a preţurilor de consum”. A totalităţii preţurilor, deci, nu doar a câtorva preţuri.

De când inflaţia a început să fie riguros calculată şi în România, ea a devenit treptat o temă de larg interes public. De fapt, interesul pentru dinamica inflaţiei a evadat din birourile guvernamentale sau bancare, din institutele de cercetări şi din universităţi, coborând în stradă. Astăzi, mijloacele de informare în masă, toate, intră în alertă de îndată ce apar comunicatele privind inflaţia şi în câteva minute ţara întreagă e la curent cu direcţia în care s-au mişcat preţurile. Judecata, din nefericire, nu e însă în toate cazurile la fel. Deseori, vestitorii inflaţiei sunt fie prea înflăcăraţi, fie prea pătimaşi sau pur şi simplu prea preocupaţi ca ştirile lor să conţină o doză de şoc chiar şi atunci când comunicatele oficiale nu au nimic şocant.

„S-au scumpit alimentele!”… Vestea a fost dată, începând de marţi dimineaţa, de zeci de voci. Iar când îi anunţi pe români că s-a scumpit mâncarea… şocul e garantat. Mai mult, obţii şi un interes maxim pentru ştirea pe care le-o dai. Audienţă. Fără să fi spus neapărat un neadevăr. Pentru că alimentele chiar s-au scumpit. În medie! Numai că mediile, cum  spunea Grigore Moisil, induc iluzii. Desigur, mediile au rostul lor în cunoaşterea şi înţelegerea fenomenelor de masă. Calculându-le, fie ca medii statistice simple, fie ca medii ponderate, putem să aflăm şi să analizăm fapte şi întâmplări ce compun mişcări de anvergură: inflaţie, consum, producţie. Ce ar afla românul dacă ar citi direct aceste cifre şi le-ar interpreta? Că inflaţia, bunăoară, nu a mai luat viteză. Nu avem parte de niciun galop al preţurilor în acest moment. Iar datele induc ideea că nu vom mai vedea reaprinzându-se violent focul inflaţiei până la sfârşitul anului. Vom avea parte de un foc mocnit; inflaţia va coborî în jur de 3,5 la sută. Semn bun.

La ce mă uit când fac aceste afirmaţii? La rapoartele INS. Desigur, fiecare judecă preţurile acolo unde obişnuieşte să-şi facă târguielile: în Piaţa Dorobanţi (foarte scumpă) sau în Piaţa Obor (ceva mai ieftină), la mall, la supermarket, într-un butic din Calea Victoriei sau în oricare alt magazin din Capitală ori din altă localitate. Imaginea obţinută e strict personală. Rapoartele statistice, în schimb, examinează ansamblul. Tabloul ţării. Datele cele mai recente, comunicate marţi, sunt aşa cum am arătat deja. Inflaţia a stagnat.

Şi dacă acesta este tabloul general, cum se explică vestea că s-au scumpit alimentele? Explicaţia e în detalii. Deşi, în mai 2013, mişcarea a mii şi mii de preţuri a continuat să fie calmă, scumpirea piperată (şi în parte extravagantă) a doar trei produse (trei şi niciunul în plus!) a schimbat întregul curs al inflaţiei. Cu creşteri de 21,41 la sută la cartofi, de 11,42 la sută la fructe proaspete şi de 2,69 la citrice, media mişcării preţurilor la alimente a sărit peste rata lunară generală, de 0,23 la sută. Şi a urcat până la 0,77 la sută.

De unde diferenţa dintre media scumpirii alimentelor cu 0,77 la sută şi media generală, de numai 0,23 la sută? Din scăderile de preţuri la toate mărfurile nealimentare (minus 0,12 la sută!) şi la toate serviciile (minus 0,03 la sută!) notând că în mai nu li s-a mai adăugat nici măcar un singur ban facturilor la energie termică, la gaze şi la electricitate.

S-au scumpit însă cartofii, fructele proaspete şi citricele. Trei din mii şi mii de produse. Trei dezordini mediatizate cu insistenţă sub genericul: „S-au scumpit alimentele!” Deşi s-au ieftinit multe produse de bază şi din tabloul alimentar: făina, mălaiul, carnea de porc, laptele de vacă, telemeaua de vacă, telemeaua de oaie, ouăle.

Din cele trei tablouri ce înfăţişează dinamica pieţei de consum din România, cu mii şi mii de produse, trei produse alimentare s-au scumpit atât de mult încât au produs un şoc în mai 2013. De unde deducem că inflaţia noastră nu seamănă în niciun fel cu cea descrisă în cărţi. De fapt, este atipică, fiindcă nu i se potrivesc niciun fel de tipare. Şi atunci, mai putem numi acest fenomen inflaţie? Am văzut: inflaţie înseamnă creşterea tuturor preţurilor de consum. Dacă însă, între mii de preţuri, evident cuminţite, numai trei preţuri lasă impresia de nervozitate inflaţionistă şi strică media generală, desigur ponderată, mai putem vorbi despre o inflaţie în adevăratul sens al cuvântului? E limpede că nu.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite