Cum creezi haos în sistem. Sorin Cîmpeanu, ministrul Educaţiei, ia de la săraci şi dă la bogaţi şi instruieşte directorii să încalce propriul ordin de ministru
0Peste drum de curtea bunicilor mei locuiau, într-o casă cu trei camere, trei familii cu 14 membri, din care majoritatea erau copii. Adulţii nu aveau loc de muncă, copiii umblau dezbrăcaţi şi iarna şi doar unul a terminat 8 clase, după care a abandonat şcoala în clasa a IX-a.
Mama mea le mai dădea de mâncare, sau bani şi spunea adesea: „Dacă cineva vrea să vadă Iadul, nu trebuie să îl caute în cărţi, îl găseşte aici, la oamenii aceştia în curte”. Totodată, era revoltată că în jurul casei ei, în fiecare din celelalte trei familii vecine, erau cel puţin un membru sau doi care beneficiau de pensie pe caz de boală, deşi nu aveau nicio afecţiune de sănătate şi aveau o situaţie materială bună.
Am redat aceste amintiri pentru a sublinia contextul în care scriu articolul. Sărăcia şi corupţia -- şi implicit dezinteresul autorităţilor publice, care nu numai că nu le găsesc soluţii, dar le generează -- nu sunt fenomene locale, le întâlnim la nivel naţional.
Cum gândesc autorităţile soluţiile la o situaţie de impact social negativ? Dar, mai ales cum le aplică?
Voi prezenta un caz care ilustrează un model. Arată haosul în luarea deciziilor, incoerenţa în construirea politicilor publice şi incapacitatea de a gestiona situaţiile-problemă. Mai mult, voi arăta cum toate aceste neajunsuri menţionate generează, la rândul lor confuzie şi haos în administrarea vieţii sociale din România. Deşi nu este un articol tehnic, voi face şi referiri juridice, încercând să comprim informaţiile legate de articole de lege (pe care le voi menţiona pentru coerenţa şi precizia enunţurilor pe care le voi afirma).
În primele zile ale acestui an au fost publicate criteriile prin care ministrul Educaţiei acordă burse elevilor/elevelor din învăţământul preuniversitar. Printre bursele alocate prin actul normativ se află şi bursa de ajutor social, la care mă voi referi în continuare.
Fiind o bursă de ajutor social, actul normativ o condiţionează de situaţia materială a familiei, prin trei prevederi cu caracter general (art. 12, 13 şi 14, alin. 1, lit. a). Este interesant, ca o primă observaţie, că pentru copiii crescuţi de un singur părinte, ministrul Educaţiei a introdus un paragraf separat -- aceştia, conform interpretării tradiţionale, nefiind consideraţi ca făcând parte dintr-o familie --, alături de categoria copiilor orfani, sau abandonaţi. Ruşinoasa segregare ne aminteşte de asocierea domnului Cîmpeanu cu Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie, înfiinţată pentru a împiedica respectarea şi aplicarea Deciziei 669/2014 a Curţii Constituţionale şi care, în 2018, a iniţiat referendumul urii, împotriva conceptului modern de familie.
Tot în articolul 14 sunt menţionate categoriile de elevi care beneficiază de bursa de ajutor social: cei care provin din familii cu venit mediu pe membru de familie mai mic de 50% din salariul minim pe economie, cei care sunt crescuţi de un singur părinte, ori orfani sau abandonaţi, cei din mediul rural (şcolarizaţi într-o altă localitate, dacă nu au posibilitatea să studieze în localitatea de domiciliu) şi cei cu anumite dizabilităţi menţionate în actul normativ. Pentru aceştia din urmă se precizează excepţia de la regula condiţionării de venitul net lunar al familiei.
Atât litera cât şi spiritul actului normativ respectiv impun raportarea celor trei categorii menţionate la situaţia materială a familiei din care provin elevii. Iniţial, şcolile aşa s-au şi raportat la ordinul ministrului Educaţiei şi au condiţionat cererile pentru acordarea burselor de ajutor social (cu excepţia celor pentru motive medicale) de dovedirea venitului stabilit, pe membru de familie.
Dar, profitând de o falsă (impusă) ambiguitate a textului articolului care enumeră categoriile de elevi care pot primi burse de ajutor social, au început presiunile. Categoria avută în vedere? Elevii din mediul rural şcolarizaţi în altă localitate şi care nu au o unitate şcolară în localitatea de domiciliu. Conform interpretării forţate, în neconcordanţă cu prevederile articolului şi cu scopul actului normativ, cât şi contrar încadrării prin definiţie a bursei solicitate – bursă de ajutor social – elevii/elevele din această categorie ar fi trebuit să primească bursa indiferent de veniturile familiei. Fac precizarea că pentru această categorie de elevi/eleve, Ministerul Educaţiei decontează contravaloarea transportului.
Presiunile au venit din partea unora dintre cadrele didactice (unele dintre acestea cu funcţii de conducere în sindicatele din învăţământ), dar şi din partea unora dintre membrii Consiliului Naţional al Elevilor, provocaţi la această interpretare nelegitimă şi imorală. Mai multe emailuri au fost trimise membrilor comisiilor de evaluare a cererilor pentru acordarea burselor -- din şcoli -- şi Ministerului Educaţiei. Este interesant că presiunile s-au făcut, în principal, pentru această categorie, nu şi pentru categoria copiilor crescuţi de un singur părinte, sau orfani ori abandonaţi. O sa explic mai jos de ce.
Unii/unele dintre directorii/directoarele de şcoli s-au adresat inspectoratelor şcolare, alţii/altele (şi) Ministerului Educaţiei. Multe dintre şcolile din ţară au menţinut interpretarea iniţială -- cu condiţionarea burselor de ajutor social de un venit/familie stabilit prin lege – singura, de altfel, corectă juridic. Mai mult, unele inspectorate, cum ar fi Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj, au transmis şcolilor din subordine că aceasta este interpretarea corectă.
Dacă ar fi vrut să ţină cont de presiunile exercitate, considerându-le legitime, ministrul Educaţiei ar fi trebuit să modifice ordinul a cărui interpretare era clară, să abroge prevederile care menţionează imperativ că bursele de ajutor social se acordă în funcţie de situaţia materială a familiei, sau să fi precizat, în noul ordin, că şi bursele de ajutor social pentru celelalte două categorii de elevi ar fi exceptate de la condiţionarea de venitul familiei, aşa cum în ordin era reglementată excepţia pentru bursele sociale pentru motive medicale.
Ce a făcut, însă, ministrul Educaţiei, domnul Sorin Cîmpeanu? A emis un set de precizări, oficiale, prin care, lăsând ordinul în forma iniţială, obligă directorii şcolilor să îl interpreteze în sens contrar prevederilor sale imperative şi opus scopului pentru care a fost elaborat. Astfel, prin Precizările ministrului Educaţiei din 21.01.2022, reglementarea privind acordarea burselor de ajutor social este interpretată contrar propriilor prevederi: criteriile generale de acordare a burselor de ajutor social (menţionate supra) nu mai condiţionează acordarea acestora de venitul net lunar pe membru de familie, condiţionare valabilă doar pentru categoria de elevi indicată la art. 14, alin. 1, lit. a.
Precizările ministrului Educaţiei, care au caracter normativ, ridică o serie de probleme cu caracter juridic şi nu numai. Le voi enumera pe rând. Pentru o mai uşoară înţelegere a argumerntelor, mă voi raporta doar la categoria pentru care s-au exercitat presiunile la care a cedat ministrul Educaţiei: elevii/elevele din mediul rural şcolarizaţi în altă localitate decât cea de domiciliu.
Mai întâi, observăm că, după adoptarea precizărilor, avem două categorii de elevi: cei al căror venit mediu net pe familie este mai mic decât jumătate din salariul minim net pe economie, care numai în aceste condiţii primesc bursă de ajutor social, şi categoria elevilor din mediul rural şcolarizaţi în altă localitate decât cea de domiciliu care, dacă nu au o şcoală în localitatea de domiciliu, primesc bursă indiferent de veniturile familiei. Prin urmare, elevii din prima categorie primesc bursă de ajutor social doar dacă familia din care provin are un venit mic, iar cei din a doua categorie primesc bursă de ajutor social indiferent de veniturile familiei.
Situaţia creată este una de discriminare, interzisă în România, iar Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării va avea de analizat acest caz.
Poate vă gândiţi că totuşi ministrul Educaţiei a avut o justificare. Singura diferenţă între elevii celor două categorii este aceea că cei din mediul rural ar trebui să se deplaseze pentru a ajunge la şcoală, în altă localitate (urbană, sau tot rurală). Să fie acesta motivul pentru care ministrul Educaţiei a reglementat diferenţa de tratament? Dacă da, este un motiv care nu rezistă unei analize, chiar şi nu atât de amănunţită. Elevilor care se deplasează în altă localitate pentru şcolarizare li se decontează cheltuielile de transport. Apoi, este ştiut că localităţile rurale limitrofe oraşelor (şi nu numai acestea) au mulţi locuitori cu venituri mari şi foarte mari, care au ales să locuiască „la ţară”. Aceste venituri nu îndreptăţesc acordarea unor ajutoare sociale.
În plus, de multe ori, drumul din aceste localităţi până la un liceu din oraş este mai scurt decât drumul până la acelaşi liceu din cealaltă parte a oraşului. Un elev dintr-o familie cu venituri foarte mari şi care locuieşte într-o localitate la marginea de nord a Bucureştiului, ar ajunge la un liceu din partea de nord a Bucureştiului mai repede decât un elev, cu un venit mic pe familie (dar puţin mai mare decât limita impusă în ordin) care ar veni la acelaşi liceu din partea de sud a Bucureştiului. Primul, deşi provine dintr-o familie cu venituri foarte mari şi parcurge un drum mai scurt până la şcoală, primeşte bursă de ajutor social, iar cel de al doilea, deşi provine dintr-o familie cu venit mic şi parcurge un drum mai lung până la şcoală, nu primeşte bursă de ajutor social. Desigur, exemplul este valabil, pentru situaţii similare, în toate oraşele din România.
În al doilea rând, bugetul alocat burselor (implicit burselor de ajutor social) este un buget limitat. În situaţia expusă, acordând burse de ajutor social unei categorii mari de elevi, fără condiţionarea de venitul familiei, ministrul Educaţiei, practic, ia din banii celor care au nevoie de ei şi dă celor care nu au nevoie. Este, cred, necesară (auto)sesizarea Curţii de Conturi, respectiv o interpelare a ministrului Educaţiei de către Consiliul Erconomic şi Social, sau de către membrii comisiilor de specialitate din Parlamentul României.
În al treilea rând, după cum am spus, ministrul Educaţiei obligă şcolile, oficial, să interpreteze un ordin (act normativ emis de ministru) contrar prevederilor acestui act normativ şi împotriva scopului pentru care a fost elaborat, caz fără precedent, din câte cunosc. Cum se vor raporta pe viitor elevii, cadrele didactice, directorii, inspectorii şcolari, la actele normative ale ministrului Educaţiei? Cum vor citi prevederile acestor acte, cum le vor interpreta, având în vedere precedentul creat?
Situaţia creată trebuie reparată urgent, tot de ministrul Educaţiei, înainte ca autorităţile competente – Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Curtea de Conturi, Consiliul Economic şi Social, Parlamentul României, prim-ministrul României – să se pronunţe sancţionând fapta ministrului Educaţiei.