Cum a fost la Ziua Umanismului

Vă invit să urmăriţi câteva imagini aici de la Ziua Mondială a Umanismului serbată la Bucureşti. Am pornit la drum să le spunem bucureştenilor că sărbătorim umansimul şi valorile sale. Că celebrăm libertatea de exprimare şi de conştiinţă, drepturile omului indiferent de opţiunea lor religioasă sau orientarea lor sexuală, că plasăm omul şi valorile umane mai presus decât orice.

“Căldură mare azi”, spunea unul dintre colegii mei, înainte să începem vineri ultimile pregătiri pentru Ziua Mondială a Umanismului. Încărcaţi cu 2000 de baloane si de flyere, am pornit la drum să le spunem bucureştenilor că sărbătorim umansimul şi valorile sale. Că celebrăm libertatea de exprimare şi de conştiinţă, drepturile omului indiferent de opţiunea lor religioasă sau orientarea lor sexuală, că plasăm omul şi valorile umane mai presus decât orice.

Într-adevăr, căldura era mare, oamenii grăbiţi, însă foarte receptivi. Curioşi, mulţi nu ştiau ce înseamnă umanismul şi ne-au întrebat “da’ ce faceţi voi, ăştia, umaniştii?”. Şi le-am explicat. I-am făcut să înţeleagă de ce aceste principii ar trebui însuşite de fiecare dintre noi. Pentru că fiecare om trebuie să fie etic, raţional, să sprijine democraţia şi drepturile omului, să aibă parte de libertate, dar şi să cunoască responsabilitatea socială. Pentru că este mult mai simplu să fii un om etic şi raţional odată ce înţelegi ce impact poate avea o astfel de atitudine asupra calităţii vieţii tale, dar şi a celor din jurul tău. Avem o singură viaţă şi avem responsabilitatea să o trăim la o calitate cât mai bună şi cu o permanentă iniţativă de a o îmbunăţi.

Sigur, ne-a întrebat cineva, „voi ăştia sunteţi anti-Dumnezeu, nu?”. Nu, nu suntem anti-Dumnezeu, nu suntem anti-creştini, ci suntem secularişti. Nu ne priveşte ce credinţe personale are fiecare în timpul său liber şi nu judecăm oamenii în funcţie de acestea, ba chiar încurajăm libertatea religioasă. Însă ne preocupă când aceste credinţe afectează viaţa celorlalţi.

Mai precis când aceste credinţe sunt programate în educaţia copiilor, care nu au încă capacitatea de a discerne dacă aceste credinţe trebuie sau nu însuşite de către ei. Dacă li se par raţionale, logice sau doar poveşti. Şi ca secularişti, ne dorim un stat laic, în care Biserica să se ocupe de treaba ei şi statul de treaba lui. Să nu mai vină primarul din Arad, mână în mână cu Biserica, să facă miting-uri împotriva căsătoriilor dintre persoanele de acelaşi sex. Pentru că politica nu trebuie să aiba nicio legătura cu Biserica, nu sunt co-dependente. Sigur, în altă ordine de idei, o astfel de iniţiativă din partea unui politician într-o ţară vestică, ar fi însemnat fără doar şi poate, sinucidere politică.

Şi astfel, am împărţit 2000 de baloane la copii, tineri, adulţi şi bătrâni şi le-am povestit despre Asociaţia Umanistă Română şi despre umanism în general. A fost cald, dar bucuria de a le oferi un zâmbet copiilor, de a discuta cu oameni interesaţi de activitatea noastră, de a a aduce în dezbatere publică tematici umaniste, au fost mai presus de căldura toropitoare din Bucureşti. Vă invit să urmăriţi câteva imagini aici şi pentru întreaga galerie foto intraţi aici.