Crime şi pedepse

RELUARE Noua variantă cinematografică a benzilor desenate din seria „Sin City“ nu dezamăgeşte, dar nici nu se ridică la nivelul primei părţi.

Nouă ani au trecut de la premiera primei părţi a ceea ce acum a devenit o serie – „Sin City“, din 2005 –, iar în tot acest timp zvonurile au curs în privinţa unei continuări, văzută aproape ca inevitabilă, a acestui film de mare succes. Proiectul a fost reluat şi abandonat de mai multe ori, variantele de scenariu (şi ceea ce „transpira“ din ele) s-au tot modificat, incertitudinea şi confuzia au fost cuvintele de ordine.

Sigur era doar că filmul va fi inspirat, ca şi primul, de romanele grafice ale americanului Frank Miller şi că va fi regizat tot de Robert Rodriguez, împreună cu acelaşi Frank Miller, ca şi în 2005. Iată că, în sfârşit, după aproape un deceniu, continuarea se află pe ecrane, sub titlul „Sin City: Am ucis pentru ea“ / „Sin City: A Dame to Kill For“, şi poate fi judecată de orice fan al primei părţi, iar aceştia sunt foarte mulţi.

Paralelă cu „300”

Gestaţia atât de grea a lui „Sin City 2“ se aseamănă cu cea a continuării filmului „300 – Eroii de la Termopile“ (2006), cealaltă peliculă de mare succes realizată după benzile desenate ale autorului american Frank Miller. Noul film a apărut, sub titlul „300: Ascensiunea unui imperiu“, în primăvara acestui an, aşadar după opt ani de la prima parte, şi la fel a fost obiectul a numeroase abandonuri şi schimbări de scenariu.

Paralela cu seria „300“ nu se opreşte însă aici, la nivelul autorului comun al BD-urilor inspiratoare şi al producţiei defectuoase. Similitudinea merge şi la nivelul receptării, adică al felului în care este privit şi întâmpinat noul film de cohortele de fani ale fiecăreia dintre serii. Deşi nu şi-a schimbat regizorul, ca în cazul filmelor „300“ (de la Zack Snyder la Noam Murro), „Sin City: Am ucis pentru ea“ pare să sufere de aceleaşi defecte (şi eventuale calităţi) ca şi cel de-al doilea film cu greci versus perşi, cu premiera în acelaşi an 2014.

Oraş al infernului

La fel ca şi la continuarea lui „300“, noul film „Sin City“ păstrează stilul vizual patentat de prima serie, în ambele cazuri o soluţie regizorală care încerca să reproducă aspectul grafic al benzilor desenate atât de influente semnate de Frank Miller. Problema este, însă, că acest aspect vizual nu mai are valoarea de noutate, impactul inedit pe care-l producea prima dată, fiind ceva deja cunoscut. Cu adevărat grav este mai ales faptul că, în ambele cazuri, nici povestea nu se ridică la nivelul celei de bază, din filmul iniţial, părând mai mult o „reîncălzire“ a acesteia.

Titlul noului film a renunţat, probabil, la „2“-ul care se găsea în variantele iniţiale tocmai pentru a indica faptul că această producţie nu este propriu-zis o continuare, cât o serie de poveşti care se întâmplă în acelaşi univers întunecat, al „Oraşului Păcatelor“. Filmul are atât aspecte de „sequel“ (continuare), cât şi de „prequel“ (film plasat temporal înaintea acţiunii din părţile anterioare). Domneşte însă aceeaşi atmosferă întunecată (cu rădăcini în filmul noir, de fapt), de oraş al infernului, sălaş al crimelor şi infracţiunilor, în care dreptatea nu ţi-o aduce poliţia, ci ţi-o faci, în cele din urmă, dacă ai noroc, singur.

Joc temporal neinspirat

Unul dintre fire, plasat înaintea evenimentelor din prima parte, îl urmăreşte pe Dwight McCarthy (Josh Brolin, preluând rolul jucat în filmul din 2005 de Clive Owen) în răzbunarea sa asupra unei foste iubite, malefica Ava Lord (Eva Green, filmată abuziv în toate ipostazele posibile de „femeie fatală“ – culmea, interpretă şi a Artemisiei în „300: Ascensiunea unui imperiu“). O altă poveste importantă, care continuă de această dată tronsonul principal din „Sin City“, este cea a răzbunării dansatoarei Nancy (Jesssica Alba) asupra senatorului Roark (Powers Boothe, excelent), ipostază a răului absolut.

Le uneşte personajul lui Marv (Mickey Rourke), brută fără creier dar cu un rudimentar simţ al onoarei, cu intervenţii cheie în ambele poveşti. Montarea în paralel a acestor fire narative produce, însă, un alt motiv major de confuzie, spectatorului fiindu-i dificil să-şi dea seama în ce moment temporal se află cu exactitate (fără să mai vorbim de schimbarea lui Clive Owen cu Josh Brolin, actor foarte bun, dar care nu se mai lipeşte atât de bine pe personaj).

Noir revival

Spuneam de rădăcinile în filmul noir ale seriei „Sin City“, şi într-adevăr ele au fost discutate prea puţin. Totul, sau aproape totul, este preluat de Miller (creatorul, de facto, al universului despre care vorbim) din filmul noir – marea lovitură cinematografică a Hollywoodului din anii ’40 –, nu numai atmosfera dark propriu-zisă: vocea din off prin care personajul îşi explicitează pe un ton preţios acţiunile, mitul „femeii fatale“ (şi, cum spuneam, Eva Green îşi joacă la maxim veleităţile pentru această ipostază – manierism cu care actriţa din „The Dreamers“ s-a ales, cred, de la „Dark Shadows“ al lui Tim Burton), oraşul văzut drept cloacă a infracţionalităţii, care colcăie de criminali şi de coţcari etc. etc.

Apropo de Miller ca regizor, el nu este, la ambele filme „Sin City“, decât vioara a doua faţă de ultraexperimentatul Robert Rodriguez, căruia evident i se datorează transpunerea cinematografică a universului imaginat de BD-ist. Aceasta chiar dacă ei sunt creditaţi în mod egal pe generic, cu Miller însă al doilea. În niciun caz, el nu poate fi pus primul, aşa cum anumite site-uri procedează în mod stupid, pe criteriul ordinii alfabetice.

Un alt lucru major care i se poate reproşa lui „Sin City 2“ este trecerea bruscă şi fără rost la formatul 3D. Aceasta pentru un film care îşi propune, în mod programatic, transpunerea cinematografică a calităţilor unanim acceptate ale unei benzi desenate, adică ale unui produs prin definiţie 2D!

Info

Sin City: Am ucis pentru ea / Sin City: A Dame to Kill For (SUA, 2014)
Regia: Robert Rodriguez, Frank Miller
Cu: Josh Brolin, Eva Green, Jessica Alba, Mickey Rourke, Powers Boothe

3 stele