Consiliul Concurenţei şi antecedentele BNR

BNR nu este la prima intervenţie de concentrare a acţiunilor anumitor bănci şi nici la prima încercare de interferenţă cu o anchetă a Consiliului Concurenţei.

Exerciţiul de la darea în plată a fost mai vizibil. Antrenamentul a fost efectuat în mai multe situaţii din istoria recentă.

În octombrie 2008, un director din BNR, Şerban Matei, a sunat la trezorierii din băncile care participau la pagina de fixing a Robor şi le-a cerut să denatureze indicele. Altfel spus, să pună în pagină dobânzi reduse, deşi piaţa era foarte sus. 5 dintre aceştia au acceptat, iar 5 nu. Detalii aici. Conform codului de conduită, denaturarea cu bună ştiinţă a indicelui se pedepseşte.

Deoarece BNR nu avea ce să le facă celor 5 trezorieri atâta timp cât puneau în pagină dobânzile reale:

• A făcut presiuni pe acţionari să scape de respectivii, unii au acceptat alţii nu
• A „autosesizat” Consiliul Concurenţei
• A declanşat o campanie manipulatorie în presă
• A obligat băncile să nu iasă în presă cu propria opinie
• A blocat administrativ nivelul Robor.

BNR, fără să înţeleagă deficitul de lichiditate din piaţă, a intervenit scoţând suplimentar lei. A vândut euro şi a cumpărat lei. Dobânzile au urcat până la 1000% în tranzacţiile O/N.

Problema nu a reprezentat-o transferul dobânzilor crescute în preţul creditelor, ci pierderile conturilor în marjă. Dacă ar fi fost această problemă, BNR ar fi acţionat ca toate celelalte bănci centrale. Exemplele abundă de la Polonia, Cehia, ECB şi FED. Aceste conturi în marjă alimentau vacanţele, dar şi costul campaniei electorale aflate în desfăşurare. Margin call-ul îi lăsa fără bani exact când aveau nevoie.

Consilieru’ Croitoru de la BNR a afirmat public în acea perioadă că nu vor avea loc mişcări ample pe curs. Este adevărat.

BNR a ţinutul cursul pe loc până după alegeri, când a fost lăsat să sară. La acel moment erau închise toate conturile şi erau în aşteptarea unei noi „trambuline”, curs de schimb ridicat la care să vinzi iar euro contra lei în lună. Obişnuiţi cu tranzacţii în jurul „intervenţiilor”, conturile în marjă au vândut euro contra lei forward la lună. Detalii despre această strategie aici.

Se pare că obişnuinţa cu tranzacţionarea în jurul intervenţiilor a făcut ca BNR să nu estimeze că, deşi a transmis mesajul unui curs spot stabil şi apărat, cursul forward este suma dintre cursul spot şi punctele swap. Exact punctele de swap la dobânzi de până la 1000% au trimis conturile de marjă în zona de stop loss.

Dacă vânzarea (intrarea în poziţie) se făcea pe bid-ul pieţei monetare, proxy Robid, închiderea panicată se făcea pe ask-ul pieţei monetare, proxy Robor. De aici supărarea cu Roborul. Cu cât era mai ridicat, cu atât pierderile mai mari.

Există numeroase procese pe margin trading pe pierderile generate. Un exemplu de bancă cu astfel de conturi şi procese este OTP.

În disperare de cauză, băncile respective au încercat să găsească o justificare pentru a nu închide poziţiile din respectivele conturi în pierdere. Plin de oameni influenţi.

Acesta a fost motivul real pentru disperarea de a bloca indicele Robor la nivele inferioare pieţei. Nu conta piaţa, ci justificarea în faţa departamentelor de audit referitor la preţurile practicate pe respectivele conturi la închiderea poziţiilor.

„Autosesizând” Consiliul Concurenţei, BNR s-a trezit că inspectorii de concurenţă s-au prins de intervenţia lui Şerban Matei, intervenţie care a cartelizat cele 5 bănci să aibă aceleaşi dobânzi în pagină. Celelalte bănci aveau dobânzi diferite egale cu ceea ce cotau în mod real. Din acel moment, BNR a tot încercat să închidă investigaţia.

Aceasta a fost închisă în 2012, nu înainte ca două bănci, BRD şi Raiffeisen să fie amendate pe formă nu pe fond. O formă de justiţie lirică. Cele 2 bănci amendate au fost destul de supărate în reacţia publică deoarece au răspuns prompt la cererea directorului BNR şi au considerat că nu au fost „apărate” suficient de BNR.

Cu atâta experienţă în gestionarea unei investigaţii a Consiliului Concurenţei, să vedem cum joacă BNR de data aceasta. Poate experienţa va face ca BNR să nu mai „autosesizeze” Consiliul Concurenţei în cazul reacţiei anumitor bănci, post legea darii în plată, de a creşte avansul la creditele ipotecare. Noile norme de creditare restructive avansate foarte rapid de BNR probabil că încearcă să încurce o posibilă investigaţie oferind un alibi.

Articol publicat şi pe blogul personal.