Concluzia săptămânii: Udrea contraatacă, Băsescu proiectează. Cine ce urmăreşte
0
Elena Udrea a promis mult prin dezvăluirile sale, dar a livrat mult prea puţin faţă de aşteptări. Traian Băsescu şi-a făcut apariţia publică, a vorbit despre aproape toate temele, mai puţin despre tema despre care vorbesc şi se interesează toţi românii: face şi desface SRI destine în politică, afaceri, media?
S-au întâmplat prea multe în această săptămână pentru a le analiza de-a fir-a-păr pe toate, fapt pentru care Smart Politics vă oferă esenţialul săptămânii care se încheie, în cheia noastră specifică de interpretare: cine ce urmăreşte.
Evenimentul săptămânii
Săptămâna care se încheie a fost dominată, fără discuţie, de solicitarea DNA de arestare preventivă în mai multe dosare pentru Elena Udrea şi deschiderea dosarului Gala Bute pentru ochii publicului. Pe principiul din fizică al acţiunii şi reacţiunii, după mutarea DNA a venit mutarea Elenei Udrea care a continuat seria de interviuri şi de dezvăluiri despre subteranele puterii (de notat că fostul lider al PMP şi-a pierdut elementul de spectaculozitate de săptămâna trecută, fiind acum interesată doar să consolideze narativul avansat în interviul din 30 ianuarie).
Evenimentul este important pentru că este prima dată când un personaj din intimitatea puterii ultimilor zece ani face asemenea dezvăluiri şi, totodată, este prima dată când un personaj din cercul zero al puterii ultimilor zece ani se confruntă cu probleme penale de o asemenea amploare.
Pe acest fond, congresul PMP de duminică era un eveniment cu final aşteptat, Elena Udrea renunţa la partid. Dar neaşteptată a fost prezenţa lui Traian Băsescu la Congres şi modul în care fostul preşedinte a vorbit, vreme de aproape o oră, despre tot felul de teme, mai puţin despre tema despre care vorbeau toţi românii: face şi desface SRI destine în politică, afaceri, media?
Personajul săptămânii
Elena Udrea rămâne personajul săptămânii, nu doar pentru că a fost cea mai vizibilă, dar şi pentru că a fost şi cea care, într-un neaşteptat parteneriat cu DNA, a dominat agenda media total: fie în ofensivă, fie în defensivă, şi săptămâna aceasta a fost despre Elena Udrea.
Ce a urmărit Elena Udrea şi în această săptămână a fost să facă damage control şi să stăpânească, pe cât se poate, agenda publică. Elena Udrea ştie că odată ajunsă în închisoare, în arest preventiv, modelul sa de comunicare se schimbă: va fi la fel de vizibilă ca şi până acum, dar nu va mai avea control pe mesajul său, care va fi sucit şi răsucit, fără ca ea să mai poată fi la comandă. Fapt pentru care, Elena Udrea a inventat ceva: jurnalul pre-arest preventiv. Un document-martor care poate să servească drept rezervor de informaţii şi ştiri, în absenţa persoanei din studiourile TV.
Ce nu a reuşit Elena Udrea să facă este să ducă lucrurile la nivelul următor. A lansat acuzaţii grave, dar nu le-a susţinut. Ne-a tachinat cu un denunţ, dar nu ne-a lămurit care şi câte sunt acuzaţiile. Ne-a oferit însă o dovadă că un ziarist marginal face trafic cu informaţii publice, pe care cere mulţi bani, însă nu ne-a spus de ce nu l-a reclamat pe acest personaj pentru extorcare, în condiţiile în care era evident că la mijloc era o escrocherie.
Cu alte cuvinte, Elena Udrea a promis mult, dar a livrat mult prea puţin faţă de aşteptări. Cumva, paradigmatic pentru întreaga sa carieră politică.
În plus, există un calcul strategic şi comunicaţional greşit în tot acest desant mediatic al Elenei Udrea: fosta şefă a administraţiei prezidenţiale presupune că, dacă publicul va crede alegaţiile sale despre SRI, atunci această injecţie de credibilitate se va aplica şi propriei persoane. În mod evident, relaţia de cauzalitate nu este una necesară. Se poate foarte bine ca publicul să plece urechea la dezvăluirile doamnei Udrea, chiar în lipsa unor dovezi consistente, şi să-şi dorească în acelaşi timp să o vadă după gratii. Este important, deci, să nu suprapunem grilele de lectură.
Traian Băsescu şi-a refăcut apariţia, după o tăcere îndelungată, însă fostul preşedinte a eşuat în a oferi lămuriri acolo unde ele erau mai abitir aşteptate. Pentru prima dată în mulţi ani de zile, Traian Băsescu este un personaj secundar. S-a impus prin ideea apariţiei, nu prin setarea agendei. El a explicat şi re-explicat, a confirmat şi infirmat, dar nu a venit cu o răsturnare a situaţiei politice.
Traian Băsescu poate urmări patru obiective de comunicare:
1. Să-şi spună mesajul cât încă se mai poate auzi. După votul de mâine, isteria TV-urilor o să ajungă la noi culmi, iar mesajul preşedintelui, dacă ar fi fost oferit public de luni încolo, s-ar fi auzit mai puţin şi mult mai distorsionat.
2. Să proiecteze că este încă influent şi încă are controlul agendei politice. Altfel, nu există niciun motiv pentru care fostul preşedinte Băsescu a vorbit la Congresul PMP vreme de o oră despre teme pe care le vorbea şi de la Palatul Cotroceni, evitând orice fel de mesaj politic real, dar făcând, pe hol, la final, declaraţii despre documente secrete de pe calculatorul său pe care caută să le şteargă acum şi despre modul cum îşi lua informaţiile de la Cotroceni. Preşedintelui îi este tare dor de pupitrul de la Cotroceni.
3. Pregăteşte victimarea prin reintrarea în linia întâi a politicii. Nu este cel mai bun context pentru Traian Băsescu, iar fostul şef de stat ştie asta. De aceea tactica pe care o adoptă, de a se victimiza avant-la-lettre şi de a vorbi despre nevoia de apărare a mandatului său. Suntem convinşi că preşedintele ştie că mandatul său va fi judecat de istorie şi nu de contemporani, deci apelul la apărarea mandatului este puţin teatral.
4. Să strângă o oaste, aşa cum e ea, de comunicatori secundari. Fără Elena Udrea, Traian Băsescu este singur. Preşedintele are priză la media, dar este o singură voce într-un ocean de zgomot. Membrii PMP reprezintă nişte portavoci de care Băsescu are disperată nevoie pentru a se face auzit în perioada următoare aşa cum are nevoie să fie auzit. Privită astfel, vizita la congresul PMP nu este decât o şedinţă de instruire în direct a PMP-iştilor despre ce au de spus în perioada următoare. Prestaţiilor lor la TV ne vor dovedi dacă avem dreptate sau nu.
În cele din urmă, două observaţii despre Traian Băsescu. În primul rând, apariţia sa la Congresul PMP, în absenţa unei poziţii ferme pe tema SRI-Coldea, este o mişcare tactică riscantă, care se poate întoarce împotriva lui. Acum, scandalul Udrea, dacă va exploda mai mult, îl va afecta mai mult (deja în ultimele zile se vorbea despre "abandonarea" de către Preşedinte a Elenei Udrea). Pur şi simplu, prin alăturarea pe care el a iniţiat-o acum faţă de PMP, Traian Băsescu se expune şi mai mult scandalului Udrea (să fim bine înţeleşi, Preşedintele era afectat oricum; diferenţa este una de grad). Pe de altă parte, Traian Băsescu pare să invite atacuri la adresa sa, ceea ce înseamnă că preşedintele are o armă secretă, pe care o va folosi după ce va simţi că suficiente atacuri au fost îndreptate împotriva lui. Este tactica similară pe care o folosesc unele plante cu colorit atrăgător în natură, dar foarte toxice pentru cei care încearcă să le mănânce.
Cine a pierdut şi cine a câştigat
Un singur jucător a câştigat clar săptămâna, DNA. Instituţia anti-corupţie câştigă puncte publice pe zi ce trece şi în curând va ajunge la o popularitate similară cu a preşedintelui Iohannis.
Faptul că niciun actor politic individual nu este capabil să pună în scenă o acţiune politică arată că toţi par paralizaţi fie cu gândul, fie cu ochii la DNA. DNA a devenit Ecuatorul politicii româneşti, factorul fără de care nu poţi face politică în România. De aici şi intrarea politicii noastre într-o epocă a supravieţuirii şi a timpului foarte scurt, dictată de o întrebare simplă: cine e următorul?
Preşedintele Klaus Iohannis va fi prins cât de curând în acest tăvălug al pierderilor de capital politic dacă nu va numi repede şefi la SRI şi SIE, arătând că este în stare să stăpânească sistemul, că este capabil să oprească scandalul şi că are o viziune administrativă, dincolo de simbolismul evenimentelor caste de la Cotroceni. De pe margine, Iohannis, cu toată aura sa de preşedinte-altfel, de preşedinte-normal, va fi măturat politic mai repede decât va putea spune România lucrului bine făcut. Deocamdată, într-unul din domeniile sale esenţiale, securitatea naţională, este un haos nemaiîntâlnit din vremea berbecuţilor lui Haissam.
Concluzia săptămânii
Elena Udrea pierde teren pe măsură ce atacurile sale devin repetitive şi lipsite de substanţă. Traian Băsescu joacă la cacealma cu puterea pe care încearcă să o proiecteze. SRI şi DNA îşi văd în continuare de treabă.
În subteranele Parlamentului se coace o nouă majoritate parlamentară, afectată şi ea de tăvălugul din justiţie. Adunarea şi scăderea sunt operaţiunile-cheie legate de Parlament, teme precum Constituţia şi legea electorală trecând în plan secund. Parlamentul României, în virtutea acţiunilor DNA şi a rolului constituţional, este o anticameră pentru puşcărie în politica românească.
Ce urmează
În Parlament urmează trei evenimente importante: Primul discurs al lui Klaus Iohannis în Parlament după cel de la învestitură, votul Camerei pentru încuviinţarea arestării preventive pentru Elena Udrea şi audierea lui Florian Coldea în comisia SRI. Toate cele trei evenimente sunt însă din sfera relaţiilor tari de putere din România, iar românii se vor sătura încet-încet de acest spectacol de capă şi spadă politico-securistic.
Se încarcă comentariile...
