Clara Schumann la Ateneu, Gergiev la Sala Palatului
0
După amiaza de la Ateneu promitea multe. Orchestra de cameră din Basel a lăsat o impresie foarte puternică la finalul Festivalului din 2019 cu un Don Giovanni de clasă, condus de Giovanni Antonini şi având o distribuţie de top. Ádám Fischer e un dirijor foarte mediatizat pe canalul Mezzo TV, dar şi o prezenţă constantă în fosa Operei de Stat din Viena.
într-o luni, 6 Septembrie, la Ateneul Român Clara Schumann: Concertul în la minor pentru pian şi orchestră op. 7 Mendelssohn: Simfonia nr. 3 în la minor op. 56, Scoţiana Orchestra de Cameră Basel Alexandra Dariescu – pian Ádám Fischer – dirijor
Dar, pe lângă toate astea, m-a atras ocazia de a audia un concert pentru pian cu totul special. Clara Schumann a fost cea mai mare pianistă a secolului XIX, iar viaţa ei e o melodramă. Redescoperirea ei în ultimii ani e emoţionantă. Opus 7 arată că e o compoziţie de început şi, într-adevăr, Clara l-a compus când avea 13-14 ani, ajutată, se spune, şi de viitorul ei soţ, Robert Schumann. Muzica e înşelătoare: după primele măsuri, pare o lucrare naivă şi copilărească, dar în momentul când prima parte începe să se dezvolte, se simte din ce în ce mai tare influenţa lui Chopin, alături de cerinţele pentru virtuozitate de nivelul unui pianist instrumentist. În partea a doua, cea lentă, pianul susţine un duo adorabil cu violoncelul. Ca să rezum, concertul e o mică bijuterie muzicală de aproape 20 de minute, în care spectatorul nu se poate simţi decât delectat şi uimit. Din păcate, Alexandra Dariescu l-a traversat anost şi plictisitor. Toate notele au fost la locul lor, fără să producă nici un moment special. Păcat. Bisul de virtuozitate oferit la sfârşit nu a reparat nimic.
Ádám Fischer (Foto: Nikolaj Lund)
Ádám Fischer a cheltuit toată gestica pe impulsuri energice, accentuând expresivitatea în Simfonia scoţiană a lui Mendelssohn. Orchestra din Basel s-a străduit să-l urmeze, însă nu a fost suficient. Latura amuzantă a lucrării a ieşit prea rar la suprafaţă, umorul fiind prezent mai mult în mişcările dirijorului decât în sunetele ansamblului. Există o fineţe în această simfonie, care a rămas şi ea scufundată prea des într-o vivacitate care ţinea loc de orice.
apoi, în aceeaşi zi, la Sala Palatului Ceaikovski: Concertul în re major pentru vioară şi orchestră op. 35 Bruckner: Simfonia nr. 6 în la major WAB 106 Leonidas Kavakos – vioară Orchestra Filarmonicii din München Valeri Gergiev – dirijor
În seria „Mari Orchestre” a urmat o întâlnire de calibru. Filarmonica din München, deseori prezentă în Festival, are o semnificaţie specială pentru publicul meloman din România, pentru că a fost orchestra lui Sergiu Celibidache, pe care a condus-o vreme de aproape două decenii şi cu care a înregistrat extensiv discurile live cele mai importante ale moştenirii sale artistice.
Citeşte continuarea articolului pe blogul Despre Opera.
Se încarcă comentariile...
