Cine trebuie închis - TVR sau politicienii iresponsabili?

Mădălin Voicu este propunerea PSD pentru şefia TVR FOTO Mediafax

Nimeni nu va plânge iminenta demitere a Consiliului de Administraţie al TVR şi gonirea dintr-un post pe care nu l-a meritat niciodată a preşedintelui-director general, dl. Stelian Tănase.

Vor fi trimişi astfel la plimbare un grup de indivizi, în marea lor majoritate de condiţie intelectuală medie, dacă nu cumva şi mai rău, şi de şi mai joasă condiţie morală. Pomanagii de partid, persoane cu coloane vertebrale de plastilină preocupate nu de soarta TVR şi de salvarea acesteia, ci de punerea în aplicare a unor ordine politice. O operaţiune retribuită în cazul PDG-lui cu echivalentul a 4700 de euro lunar, iar în cel al celorlaltor componenţi ai CA cu o indemnizaţie lunară de 2500 de lei.

Nimeni cu excepţia PNL, a d-nei Alina Gorghiu şi a altor câtorva cucoane ba afectate, ba uşor nevrozate, gen Andreea Paul-Vass şi Raluca Turcan, cu binecunoscut şi recunoscut ascendent pedelist travestit din oportunism în penelism, nu îi mai acordă nici un credit lui Stelian Tănase. Nimeni cu excepţia unor organizaţii, organisme, cetăţeni şi cetăţene intens şi versatil coloraţi politic care au devenit în vremea din urmă suporteri ai domnului în cauză. Suporteri înfocaţi, interesaţi si stimulaţi de tot mai accentuata subordonare politică a TVR în favoarea intereselor lor personale şi politice, subordonare decisă şi pusă în practică de unul cei mai catastrofali, mai umorali, mai nepricepuţi şi mai lipsiţi de coloană vertebrală şefi pe care i-a avut în ultimii 25 de ani instituţia din Calea Dorobanţi. Personaj a cărui implantare şi evoluţie în fruntea TVR, evoluţie caracterizată printr-o navetă descalificantă pe ruta PNL, PSD şi retur, e relevantă nu neapărat pentru destinul personal al d-lui Stelian Tănase care şi-a pierdut astfel orice urmă de credibilitate, ci pentru politizarea de care nu izbuteşte să scape cu nici un chip bătrâna doamnă a vizualului românesc.

Dar nu la dl. Stelian Tănase, la răul făcut de el, de nepriceperea sa şi de oportunismul lui esenţial Televiziunii Române aş dori să mă refer în însemnările mele de azi. Dl. Tănase e deja un personaj al trecutului care, după acest trist episod din cariera şi viaţa domniei-sale, va fi cu certitudine sortit uitării şi anonimatului. Pe care, pot să pariez încă de pe acum, va încerca să le mai atenueze scriind un volum de amintiri subiective, mai exact mincinoase, că doar avea dreptate Irina Radu când afirma că şeful ei minte zilnic, sau un roman având ca subiect poveşti din TVR. Scrieri de rangul al treilea în care va încerca să îşi salveze ceea ce nu mai poate fi în nici un fel salvat. Onoarea dusă pe apa sâmbetei.

Preocupant şi cu adevărat îngrijorător e destinul pe care par a i-l rezerva pentru viitorul apropiat PSD, principalul partid de guvernământ, şi preşedintele său, dl. Liviu Dragnea, Societăţii Române de Televiziune. În fruntea căreia se pregătesc să desemneze un personaj lipsit de orice fel de aptitudini manageriale, de experienţă în domeniu sau de anvergură culturală reală. Un om care şi-a compensat neîmplinirea artistică relativă şi traiectul profesional incert prin refugierea într-un politic sulfuros. Un om care, supărat foc că  i-a fost respinsă de către autorităţile germane desemnarea neghioabă şi nemeritată în calitate de consul la Berlin, ar urma să primească drept compensaţie un post de conducere de maximă importanţă. Post pentru care nu are nici o abilitare. Şi a cărui lipsă de strategie s-a relevat deja la finele săptămânii trecute unde altundeva decât la Antena 3 al cărei client favorit şi cu discount în ale ideilor reale este de multă vreme.

Dl. Mădalin Voicu, fiindcă despre el este vorba, a declarat la postul său de televiziune favorit că oferta e reală, că nu vrea să îi dea curs, că ba ar vrea, ba nu se lasă, dar-surpriză!- că ar fi totuşi dispus să preia şefia TVR cu condiţia să închidă pentru vreo două luni instituţia şi să procedeze la o reevaluare la sânge a personalului acesteia.

Desigur, nu voi face greşeala de a susţine că toţi angajaţii SRTV sunt mega-profesionişti. Nici vorbă. Alături de oameni cu adevărat talentaţi şi pregătiţi temeinic se află alţii care nu au nimic în comun cu munca şi cu performanţele în televiziune. Care nu doar că nu ştiu să scrie şi să conceapă un program, ci care au mari, ruşinoase probleme cu gramatica şi ortografia limbii române. Care numai Dumnezeu şi pilele personale ştiu cum au devenit respectivii jurnalişti. Amestecul acesta între profesionişti şi ambuscaţi a fost evident în felul în care Televiziunea Română a transmis ediţia a XXII a a Festivalului Internaţional „George Enescu”. Cu greşeli editoriale şi tehnice impardonabile pentru care, fără doar şi poate, cineva ar trebui să dea cât mai repede socoteală.

Cert e că prioritatea absolută a oricărui nou şef al Televiziunii publice nu este în nici un caz reevaluarea personalului din subordine. O astfel de operaţiune nu va aduce, cel puţin pentru moment, nimic bun atâta vreme cât TVR nu va fi scoasă de sub sufocantul control al politicului.

O misiune cvasi-imposibilă azi de care în nici un caz nu va fi capabil dl. Mădălin Voicu, obscur dar constant membru de partid şi a cărui încatenare partinică nu va dispărea odată cu o demisie formală din rândurile PSD. Nici redresarea financiară a TVR, oricând posibilă numai voinţă şi dorinţă politică în acest sens să fie, nu e de competenţa viitorului şef al TVR. O redresare obţinută chiar şi ca urmare a unei decizii radicale şi necesare de ştergere a datoriilor nu va însemna nimic şi se va pierde rapid în absenţa unei noi legi de organizare şi funcţionare a TVR. O lege care să scoată instituţia de sub control şi de sub jug politic, care să excludă posibilitatea desemnării unui Consiliu de Administraţie colorat partinic şi care să ţină seama de noile realităţi ale lumii de azi. O lege care să diminueze noianul de taxe şi obligaţii financiare, multe dintre ele aberante, introduse din interese personale şi de grup evidente, pe care trebuie să le achite TVR.

Închiderea, fie şi doar pentru două luni în scopul evaluării competenţelor profesionale ale salariaţilor, ar fi nu numai o şotie iresponsabilă cu urmări catastrofale a fostului tovarăş de păţanii nocturne şi altele asemenea al răposatului Nicu Ceauşescu. Şi o nouă transferare asupra angajaţilor a efectelor dezinteresului, nepăsării şi dispreţului suveran al politicienilor, al parlamentarilor din rândul cărora face parte şi dl. Mădălin Voicu. Sunt sigur că, mai degrabă, mulţi dintre aceştia ar trebui închişi în regim de urgenţă şi de maximă securitate. Nu doar din voia şi cu aportul DNA.