Cine plăteşte facturile promisiunilor guvernamentale electorale?

O mulţime de întrebări justificate s-au ivit odată cu terminarea circului electoral: Cine plăteşte facturile promisiunilor guvernamentale electorale? Cine? Şi ce se va alege de  acele promisiuni ale Guvernului menite să-i determine pe cetăţeni să voteze într-un anumit fel? Că promisiuni au fost gârlă, câte-n lună şi stele. Nenumărate.

<Însă doar unele promisiuni, cu duiumul, „fără număr”ca la manelişti când îşi adună banii nefiscalizaţi, au fost propagate cu bună ştiinţă de către guvernanţii vremii, vremelnici guvernanţi, pentru a-şi atinge scopul privind alegerea mai marelui ţării.

Aceste promisiuni guvernamentale au avut un iz oficial în comparaţie cu promisiunile altor candidaţi, neangajaţi în Executiv. De aceea au fost mai convingătoare în ochii unui anumit tip de electorat, care a votat cât ai clipi, fără să gândească, credul, prostit, pentru a pune mâna pe vrabia de pe gard şi pielea ursului din pădure.

Alegerile s-au dus, cine a câştigat încă se bucură dar are o mare responsabilitate în faţa cetăţenilor şi a ţării, cine a pierdut îşi linge rănile şi pansează aroganţa rănită, caută disperaţi soluţii de a fi iarăşi ce au fost şi mai mult decât atât.

Mulţi români creduli, naivi, fără minte, fără discernământ au crezut în promisiunile guvernamentale electorale, de mărire a pensiilor, salariilor, de creare a noi locuri de muncă, de pomeni electorale, de asistenţă socială, de lapte şi miere şi o viaţă mai bună în România. Nenorocirea este că majoritatea acestor români provin din păturile sărăcite, nevoiaşe ale societăţii şi trăiesc la limita supravieţuirii. Mulţi dintre aceştia au crezut cu adevărat că vor beneficia de laptele şi mierea promise, dar acum constată că sunt în voia sorţii şi la mila lui Dumnezeu, iar supravieţuirea lor, la propriu, este pusă sub semnul întrebării.

Nu doar că promisiunile deşarte cu care au fost amăgiţi cu bună ştiinţă în schimbul votului, nu se vor îndeplini niciodată, ci există riscul să nu mai aibă cu ce supravieţui în prezent. Acum. Astăzi! Mâine! Poimâine! Pensionarii cu pensii mici, şomerii, familii întregi sau oameni singuri care aşteptau banii promişi de Guvern, ajutoare sociale, indemnizaţii sau altfel de sprijin social, pomeni, sunt în pragul de a nu-şi mai primi nici măcar puţinii bănuţi cu ajutorul cărora îşi duc traiul de pe o zi pe alta.

Există riscul ca pensile să nu mai poată fi plătite la început de an nou, la fel şi salariile bugetarilor. Se aud deja voci din interiorul sistemului bugetar care strigă timid, că dacă nu se găsesc resurse bugetare suplimentare faţă de cele preconizate a asigura bugetul de stat actual, nu vor exista bani pentru asigurarea plăţilor. Nu doar a salariilor, pensiilor şi indemnizaţiilor sociale. Ci există riscul de blocare a unor sisteme importante, cum ar fi sistemul de sănătate, funcţionarea spitalelor, sistemul de învăţământ, precum şi îngreunarea desfăşurării activităţii până la colaps a altor domenii importante din cauza subfinanţării şi a lipsei banilor de la bugetul de stat.

Mai mult, în ciuda asigurărilor guvernamentale din campania electorală, în plină iarnă, vor creşte preţurile la gaze, la utilităţi, la mâncare, medicamente şi Dumnezeu mai ştie la ce produse şi servicii vor mai creşte preţurile. Chiar dacă momentan, guvernanţii debusolaţi de votul majorităţii românilor, dar şi de incompetenţa lor, n-au anunţat oficial creşterile de tarife şi preţuri, scumpirea vieţii în România, realitatea de zi cu zi, ne arată că acestea se vor produce, chiar dacă nu ne dorim acest lucru.

Şi parcă acestea nu ar fi de ajuns pentru a ne face viaţa şi mai grea, suntem din nou ameninţaţi cu criza agentului termic, agentului energetic, cei mai influenţi agenţi din ţara noastră. Din nou, bucureştenii, ca şi alţi orăşeni din alte oraşe ale ţării, în ciuda asigurărilor mincinoase ale edililor şi guvernanţilor, sunt ameninţaţi cu frigul în case, plătind deja, la greu, „serviciile de cea mai înaltă calitate” ale regiilor de utilităţi furnizate până în prezent.

Suntem obişnuiţi ca în fiecare iarnă, ca în fiecare an, cu astfel de greutăţi peste care ne luptăm cu greu să trecem, cine trece că cine nu reuşeşte Dumnezeu cu mila.

Întrebarea principală pe care ar trebui să o pună toţi românii afectaţi şi nu numai ei, dar să-i tragă la răspundere şi pe cei responsabili de promisiunile guvernamentale electorale, nesustenabile, nesimţite, făcute cu bună ştiinţă, este „Cine plăteşte facturile?” Cine suportă cheltuielile făcute de guvernanţi pentru o campanie mincinoasă şi ce se întâmplă cu toţi cetăţenii acestei ţări dependenţi de bugetul de stat?

Ce se întâmplă cu domeniile vitale ale societăţii româneşti dependente de bugetul de stat, ajunse în pragul colapsului pe sfârşit şi la început de an nou, aflate deja, de mult timp, în subfinanţare severă?

Este timpul ca incompetenţii, profitorii şi toţi oportuniştii din aparatul de decizie al statului, guvernului în speţă, edili, funcţionari publici, decidenţi şi executanţi politici, responsabili din cadrul agenţiilor, autorităţilor, direcţiilor sau altor instituţii, toţi care au făcut promisiuni electorale pe banii bugetului naţional, să răspundă în faţa legii, chiar şi penal dacă este cazul.

Trebuie să plătească toţi cei care au încălcat legea. Nu mai trebuie toleraţi. Nu mai  trebuie să adoptăm formalismul păgubos, nociv de genul „Merge şi aşa!”. Nu mai merge şi aşa! Vinovaţii trebuie pedepsiţi!