Cine ne vrea înapoi sub cizma rusească?
0Aleksandr Dughin, supranumit de mulți „ideologul lui Putin”, a spus recent, fără ocolișuri, ce înseamnă „suveranitatea” în viziunea Kremlinului. Nu vă gândiți că a vorbit despre democrație, sau despre libertate, ori despre dreptul popoarelor de a-și decide singure destinul. Nici vorbă.
Pentru Dughin, suveranitatea înseamnă exclusiv puterea de a te impune prin forță, de a domina regiuni întregi, de a supune alte țări izolării și războiului. Cu alte cuvinte, un drept rezervat, în opinia sa, doar „marilor poli civilizaționali”. Și, ghiciți ce? România nu ar avea, în această logică bolnavă, niciun drept la suveranitate reală. Nici Polonia, nici Republica Moldova, nici Ucraina. Nimeni. Noi, spune el, am fi „doar” un teritoriu care trebuie să aparțină unui „pol”, iar acel pol ar trebui, firește (sic!), să fie Rusia.
Aceasta nu este o interpretare a mea, ci o redare fidelă a logicii sale publice, exprimată frecvent în discursuri și interviuri. Este, dacă vreți, esența doctrinei eurasiatice pe care Moscova o exportă azi cu metode mai subtile decât în 1947, dar cu aceleași obiective: subordonare, dominație și, în mod evident, resovietizare!
Ceea ce spune Dughin reprezintă fundamentul unei politici externe agresive, tradusă deja în crime de război, ocupații și încercări directe de destabilizare în state democratice. Georgia în 2008, Crimeea în 2014 și Ucraina din 2022 până astăzi. Oriunde și oricând o țară a încercat să se apropie de Europa, Moscova a reacționat cu forța. Asta înseamnă, în practică, doctrina Dughin.
Și atunci, să întrebăm direct: asta susține mișcarea „suveranistă” din România?
Acești politicieni care pretind că vor „binele poporului” dar vorbesc în ecou cu Dughin și Lavrov? Acești oameni care se îmbracă în steagul României dar slujesc, în fapt, un scenariu dictat de imperialismul rus?
Eu nu am diferențe de viziune cu aceste personaje și nu poate fi vorba opinii divergente într-un peisaj democratic, pentru că e mult mai rău de atât! De aceea, vreau să-i spun pe nume: ce fac acei politicieni este trădare.
România a cunoscut deja „protecția” Moscovei și a fost mai mult decât suficient. Timp de aproape 50 de ani, am trăit sub bocancul unei ocupații ideologice, politice, economice și culturale. Ne-au înfometat, ne-au ucis elitele, ne-au umilit, ne-au jefuit, ne-au închis în întuneric, la propriu și la figurat. Așa arăta „apartenența la polul civilizațional rusesc”. Zeci de mii de români au fost închiși politic în primii ani după instaurarea regimului comunist. Să nu uităm că intelectualii, preoții, țăranii cu inițiativă, militarii, toți au fost vizați. Nu a fost doar ocupație militară ci, pur și simplu, o castrare sistematică a societății noastre.
Când Dughin cere ca Estul Europei să fie „recunoscut ca parte a Rusiei” și ca partidele suveraniste să preia puterea în UE, el nu cere pluralism politic. El cere de fapt anularea noastră ca națiune liberă. Când aplaudăm discursurile acestor „suveraniști” locali, aplaudăm – conștient sau inconștient – o regresie de 50 de ani. Aplaudăm întoarcerea în lagărul de Est!
De aceea, eu cred că trebuie să fim extrem de vigilenți! În spatele unor sloganuri despre „valorile noastre” se ascunde cea mai brutală formă de colonizare a minții: nostalgia impusă pentru o dictatură care ne-a distrus destinul. Și când aceste idei toxice pătrund nestingherit pe rețele sociale, cu milioane de vizualizări și like-uri, suntem deja într-un război al minților, nu doar al frontierelor, subiect despre care am scris cu mai multe ocazii.
Dar! Adevărul este că România și românii au ales Europa. Și nu au făcut-o din slăbiciune, nicidecum, ci au făcut-o din luciditate. Pentru că aici este libertatea, aici sunt drepturile, aici este pluralismul și aici este bunăstarea. Și mai mult decât atât, în România europeană este și trebuie să fie viitorul copiilor noștri.
Să susții astăzi că România trebuie să renunțe la această ancoră strategică în favoarea unei fantasme imperiale din Est nu este doar o greșeală, ci, repet, este un act de trădare față de tot ce s-a câștigat în decembrie 1989, față de jertfa celor care au murit pentru libertate, față de milioanele de români care muncesc și trăiesc astăzi într-o România și o Europă a drepturilor și a oportunităților.
Am fost martorii tăcerii complice a unora în fața agresiunii ruse în Ucraina. Am fost martorii relativizării crimelor sovietice în spațiul public. Am fost martorii unor discursuri care ne spun că „nici în comunism nu era chiar așa rău”.
Nu, dragii mei. A fost rău și a fost cumplit. A fost un coșmar pentru milioane dintre noi. Și nu vom permite niciodată să-l retrăim. Nu vom permite niciodată ca România să fie dusă înapoi, sub steagul roșu și în umbrele trecutului!
Adevărata suveranitate este aceea care vine din parteneriate solide, din apartenență la un spațiu de libertate, ea vine din încrederea că destinul nostru stă în mâinile noastre și nu în mâinile unui regim autocratic, nu într-o rețea de nostalgici ai dictaturii, nu în fantasmele paranoice ale unui ideolog al războiului.
România este parte din lumea liberă. Și așa va rămâne. Eu cred cu tărie că noi, cei de azi, avem o datorie nu doar față de trecut, de memorie, ci și față de viitor, sau mai ales față de el.
Tăcerea noastră de azi poate deveni închisoarea copiilor noștri de mâine! De aceea, trebuie să spunem clar, fără echivoc, că România nu este de vânzare. Nici pentru toate rublele din lume și nici pentru nostalgii nebunești și 100% mincinoase!
Se încarcă comentariile...
