Cine îi apără pe copiii nimănui?
0Un profesor de matematică este acuzat că a bătut crunt doi elevi. Un profesor de pictură este acuzat că filma şi distribuia imagini reprezentând copii în ipostaze pornografice. Elementul comun: victimele sunt copii ai nimănui. Adică lăsaţi în grija statului.
Pe lângă raportul MCV şi problemele secuimii, şi-au făcut loc săptămâna trecută pe ecrane şi două cazuri, aparent, fără nicio legătură între ele. Cine să le dea importanţă, când sunt atât de multe probleme politice în ţară? Chiar ţara, statul, are lucruri mult mai importante de făcut.
În primul caz, al celor doi elevi bătuţi în clasă, mă întreb dacă profesorul de matematică de la şcoala din Stoeneşti (Argeş), Constantin Ghinete (61 de ani), ar fi reacţionat la fel dacă nu ar fi fost vorba despre copii luaţi în plasament de două familii din Câmplulung-Muscel. Adică, despre copii ai nimănui.
Unul dintre copii a ajuns acasă cu vânătăi, urme de sânge pe obraz şi dureri abdominale, după ce ar fi fost dat cu capul de bancă, luat de urechi şi lovit cu picioarele în burtă şi în zona inghinală. Celălalt a scăpat mai ieftin, doar cu o păruială zdravănă. Conform cotidianului local Curierul, prmul copil a avut nevoie de cinci zile de îngrijiri medicale, fapt confirmat de certificatul medico-legal.
Aflat în pragul pensiei, profesorului i-a fost suspendat dreptul de a se înscrie la orice concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice sau obţinerea gradelor didactice ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi control pentru o perioadă de trei ani.
În al doilea caz, pictorul Adrian Pal (30 de ani), fost angajat al centrului educaţional „Sfântul Stelian” pentru minori defavorizaţi din Bucureşti, deţinea peste 1.000 de fotografii şi filme cu minori în ipostaze pornografice.
Conform procurorilor DIICOT, materialele au fost realizate în perioada în care acesta a fost angajat ca lucrător social. Adrian Pal lucra la centrul „Sfântul Stelian” ca profesor de pictură şi infomatică. Adică, preda unor copii ai nimănui.
Da, copiii au drepturi, dar nu şi le pot apăra singuri. Cine ar trebui să îi apere deci pe aceşti copii care nu au părinţi care să lupte pentru drepturile lor? Statul. În mod ironic, cel care a instituit măsuri de protecţie socială pentru ei, dar care îi şi plătea pe cei doi profesori.