Cinci lucruri de urmărit în scandalul ofiţerului acoperit

Cea mai simplă cheie de citire a situaţiei este că preşedintele oferă dreptei şi electoratului său un liant suplimentar pentru mobilizarea în turul al doilea. În acelaşi timp, îl fixează pe Meleşcanu în tabăra Ponta-Tăriceanu şi caută să-i taie accesul la electoratul de dreapta (din perspectiva turului al doilea).

1. Cât de eficient electoral va fi scandalul în lipsa „armei fumegânde”?

Preşedintele României a oferit deducţii, raţionamente, s-a referit la acte normative, a relatat o corespondenţă cu SIE, dar nu a prezentat ceea ce în limbajul politic american se numeşte „smoking gun”, adică o „armă fumegândă” care să reprezinte o dovadă directă.

Orizontul de aşteptare era mare şi după prima declaraţie a preşedintelui pe subiect, şi după episodul Turcescu, fapt pentru care acum ne putem gândi la cât de satisfăcută a fost curiozitatea alegătorilor de intervenţia preşedintelui.

2. Când va avea loc următorul episod? Care va fi dezvoltarea?

Având în vedere momentul ales de preşedintele Băsescu pentru dezvăluirea informaţiei, cu trei săptămâni înainte de momentul turului I, este rezonabil să ne aşteptăm la o dezvoltare a scenariului. Această dezvoltare, pentru a avea impact electoral, trebuie să aibă loc fie înainte de turul I, în ultima săptămână, fie înainte de turul al II-lea. În special mass-media vor impune un framing al temei cu Traian Băsescu în centru: ce mai pregăteşte preşedintele, cu ce va mai veni în spaţiul public, ce mai are în tolba cu secrete, se vor întreba jurnaliştii.

3. Care este miza electorală? Ce putem deduce electoral?

Dincolo de discuţiile despre dreptul publicului de a fi informat, este clar că momentul are şi o componentă electorală puternică. Sunt două raţionamente care pot fi construite:

A)   Miza pe termen scurt: Preşedintele Băsescu urmăreşte să taie din avântul electoral al lui Ponta şi să încerce să-i reducă scorul cu care intră în turul al doilea, de exemplu de la un procent care începe cu 4 la unul care să înceapă cu 3. Această cale de acţiune ar fi utilă întrucât ar permite activului dreptei să se mobilizeze mai mult, ar anula tema votului util şi ar demoraliza activul stângii, transformându-l pe Ponta într-o ţintă accesibilă. Cea mai simplă cheie de citire a situaţiei este că preşedintele oferă dreptei şi electoratului său un liant suplimentar pentru mobilizarea în turul al doilea. În acelaşi timp, îl fixează pe Meleşcanu în tabăra Ponta - Tăriceanu şi caută să-i taie accesul la electoratul de dreapta (din perspectiva turului al doilea).

B)   Miza pe termen mediu: Candidatura PMP nu merge tocmai după aşteptări, ceea ce exclude posibilitatea ca partidul prezidenţial să fie punctul focal al dreptei post-alegeri. Indiferent că Iohannis va câştiga sau nu, preşedintele Băsescu caută să demonstreze că, prin prisma informaţiilor la care a avut acces la Cotroceni, rămâne cel mai bun golgheter al dreptei.

4. Cât de mult seamănă scandalul din 2014 cu scandalul din 2009, în perspectivă media?

Experienţa filmuleţului cu incidentul de la Ploieşti din 2004 prezentat în campania din 2009 ne arată că supraexpunerea unei temei poate avea un efect de bumerang. Evoluţiile publice sunt abia la început şi scandalul este încă roşu-fierbinte pentru mass-media, deci acoperirea mediatică va dura zile bune. Rămâne de văzut dacă evoluţia scandalului va duce la acelaşi efect de bumerang, similar cu supraexpunerea din anul 2009 a filmuleţului cu Traian Băsescu şi copilul.

5. Care o să fie reacţia externă? Cât va conta ea electoral intern?

Alegerile din România comportă, în imaginarul colectiv cel puţin, o importantă componentă a validării externe a candidaţilor, dacă nu chiar şi a procesului electoral. În noua lumină dezvăluită de Preşedintele Băsescu, este valabilă întrebarea despre care va fi poziţionarea comunităţii internaţionale sau măcar a actorilor instituţionali cu care România are o relaţie privilegiată (în special SUA şi UE).