China şi furtul de tehnologie militară: dezastru sau decepţie?

Soldaţii cibernetici ai Chinei în acţiune.

Pe 27 Mai, un raport al Guvernului SUA a anunţat că hackerii chinezi ar fi reuşit să extragă datele tehnice ale mai multor sisteme militare americane. Dacă într-adevăr au fost obţinute datele tehnice complete ale armelor respective, evenimentul este un dezastru informaţional pentru SUA. Au fost ele însă obţinute cu adevărat?

 Printre sistemele militare ale caror informaţii tehnice au fost compromise se află avionul de vânătoare ‘stealth’ F-35, avionul de vânătoare F-18 Hornet, sistemul THAAD (apărare împotriva rachetelor balistice intercontinentale) şi sistemul AEGIS (sistem de coordonare si apărare al flotei). Aceste sisteme militare sunt printre cele mai avansate din forţele armate ale SUA şi reprezintă elemente cheie din sistemul său militar integrat. 

Avionul F-35, de exemplu, costă undeva între $ 155 milioane şi $ 200 milioane per unitate, şi va deveni pricipalul avion folosit pe portavioane, dupa retragerea modelului F-18. În ciuda unor probleme tehnice incipiente, este o capodoperă a tehnicii de luptă moderne şi nici un alt stat nu poate visa să producă în serie un astfel de aparat. Furtul informaţiilor tehnice complete ar permite, teoretic, Chinei să sară peste ani întregi de cercetare-dezvoltare şi să producă un aparat similar mai repede. Sau, cel puţin, i-ar permite să dezvolte contramăsuri credibile, speculând eventualele slăbiciuni descoperite. Acest lucru se aplică la toate celelalte sisteme.

Însă ceva nu este în regulă. Cum au avut acces hackerii chinezi la asemenea informaţii, care teoretic nu au ce căuta altundeva decât în sisteme închise, izolate de internet? Ne vine greu a crede ca la sediile contractorilor de arme ale guvernului SUA angajaţii vin cu stickurile de acasă. De asemenea, ne vine greu a crede că toate informaţiile, privind toate aceste arme, au fost furate simultan, din acelaşi loc. În primul rând, lista de sisteme de armament postată de presă nu conţine arme de la aceeaşi contractori. Deci, hackerii chinezi ar fi trebuit să atace Lockheed Martin, Boeing, Raytheon şi Austal USA simultan, sau cel puţin aşa reiese din raportul oficial.

Este puţin probabil ca hackerii să fi reuşit să obţină informaţii clasificate complete din start. Deşi sediile şi bazele de date ale principalilor contractori de arme ai SUA sunt foarte bine păzite, transferul de informaţii între ele se face pe reţele mai puţin sigure. Probabil, contractorii nu îşi trimit date tehnice complete între ei: nu ar avea de ce, pentru că fiecare firmă este responsabilă cu o anumită parte a proiectului. Ei îşi trimit însă informaţii parţiale, pe care apoi un eventual hacker (după ce a reuşit de zeci de ori sa extragă date online din comunicaţiile mai multor firme fără a fi detectat) le-ar putea reasambla şi obţine astfel date tehnice complete. Acest lucru este puţin probabil şi pentru un singur sistem de armament. Cât de probabil este pentru 20?

Să presupunem o clipă că hackerii chinezi ar fi accesat într-adevar date. Nu ştim exact ce parametri, ci doar că a existat o breşă. În primul rând, de ce s-a anunţat public acest lucru? Când s-a aflat că are loc o scurgere de informaţii, cel mai bine nu se anunţa niciodată, pentru a nu îi alerta pe chinezi că au fost descoperiţi şi pentru a îi păcăli să extragă, mai departe, informaţii false.

Teoretic, pentru a reasambla date tehnice complete pentru toate aceste sisteme de armament, ar fi nevoie de luni de zile şi sute de oameni, care să evite orice detecţie. In acest caz, de ce s-a anunţat furtul tuturor aceste sisteme în acelaşi timp? Daca se doreşte o mărturisire publică, în mod normal ar fi trebuit să anunţe azi că s-au furat informaţii despre un avion, săptămâna viitoare că s-au furat informaţii despre o navă, şi aşa mai departe. De ce toate o dată? O să mi se răspundă că se ştia de mai demult, şi acum doar s-a ales momentul dezvăluirii. Dar de ce acum şi nu peste două luni? Să aiba vizita lui Xi Jinping în SUA şi negocierile SUA-China pe tema valorii excesiv de mari a monedei chineze ceva de-a face cu asta?

Totuşi, ce înseamnă date tehnice complete? Presa foloseşte cuvântul ‘blueprints’, fără a explica exact ce înseamnă. De asemenea, anunţul nu specifică decât că informaţii au fost extrase. Fără a explicita care date, sau dacă toate datele, au fost accesate de către hackeri. Pentru avionul F-35, de exemplu, multe date tehnice se află pe wikipedia: altitudine maxima, viteză, armament, lungime, autonomie. Date mult mai sensibile, cum ar fi componenţa exactă a aliajului din care este compus fuzelajul, nu se afla însă nicăieri public. Astfel, nu putem şti cu exactitate ce anume au aflat hackerii chinezi, dar probabilitatea să fi aflat informaţii extrem de sensibile este mică, deoarece securitatea acestor date este mult mai mare.

În concluzie, am putea considera trei scenarii majore.

1) Serviciile de informaţii americane au recurs la o tactică de dezinformare, plantând informaţii false pentru a fi extrase de chinezi, care le consideră veritabile. Anunţând ‘furtul’ ca o mare breşă de securitate, se creează o presiune suplimentară asupra lui Xi Jinping, înaintea întâlnirii cu Obama, de a permite aprecierea monedei chinezeşti, ceea ce ar reduce competitivitatea bunurilor chinezeşti pe piaţa americană.

2) Hackerii chinezi au accesat anumite informaţii clasificate, care ar putea potenţial reduce eficienţa forţelor armate ale SUA, dar nu excesiv sau ireversibil. Guvernul SUA exacerbează evenimentul  în mass-media pentru a obţine avantajele economice menţionate mai sus.

3) Hackerii chinezi au extras informaţii sensibile, care pot reduce considerabil eficienţa forţelor armate ale SUA iar abordarea temei securităţii cibernetice în discuţiile cu preşedintele chinez reflectă temeri veritabile.

În istoria ei, SUA a mai suferit dezastre informaţionale. Agenţii sovietici au reuşit să fure secretul bombei nucleare. Aldrich Ames a trădat mai toţi agenţii CIA din interiorul Uniunii Sovietice, iar Robert Hanssen, şeful unităţii de contraspionaj a FBI, era agent sovietic şi a cauzat regrese majore. La acel moment, Uniunea Sovietică era un adversar mult mai redutabil decât este China astăzi. Cu toate acestea, balanţa de putere nu a fost afectată în mod serios, chiar dacă anumite avantaje au fost obţinute pentru o perioadă de timp.

In cazul în care China obţinut informaţii tehnice complete, ea nu are resursele necesare pentru a folosi aceste planuri în scopul de a acoperi rapid handicapul militar faţă de SUA. Chiar dacă, printr-un efort uriaş, China ar putea copia la literă modelele de sisteme de armament, nu are şi nu va avea prea curând capacitatea de a le produce în serie. În plus, forţele armate sunt o structură în continuă evoluţie: până va dezvolta China noi arme bazate pe informaţiile extrase, forţele armate ale SUA vor fi dezvoltat alte tehnologii, şi aşa mai departe. Astfel, este improbabil că China, chiar şi  în posesia unor asemenea date, ar putea influenţa pe termen lung raporturile de putere din Pacific în favoarea sa. Iar, în contextul uriaşelor sale probleme interne, timpul nu este de partea Chinei.   

Tiberiu Dodan,

Intern, Foreign Policy România; Diplomă de Merit în Politici Globale şi Comparate, Queen Mary, University of London.