CEX-ul PSD şi adevăratele probleme ale ţării

Domnul Adrian Severin va rămâne în istoria post-decembristă a României prin faptul că, deşi demult trecut de clasele gimnaziale s-a văzut la tv că îi era necunoscută compoziţia chimică a apei.

Ori prin amintirea că pe vremea când era ministru de Externe în guvernul Ciorbea a comentat negativ faptul că şeful său direct îşi prelungeşte excesiv o vizită calificată drept inutilă în SUA.

Dar şi deoarece a fost trimis la închisoare pentru vina de a fi cerut mită, luptă pentru amnistie şi graţiere.

Dl. Severin îşi justifică cerinţa prin necesitatea împăcării generale. Prin prezenta, îi notific domnului în cauză că, cel puţin în ceea ce mă priveşte, nu vreau sub nici un chip să mă împac nici cu domnia- sa, nici cu alţi indivizi de aceeaşi teapă, care au comis fărădelegi. Şi nici nu aspir să fraternizez cu acest gen de fiinţe.

Tot felul de fruntaşi din PSD care pozează în extrem de sensibili la tot ceea ce înseamnă istoria României argumentează că amnistia şi graţierea sunt cum nu se poate mai potrivite în anul Centenarului. Ca şi cum Unirea s-ar fi făcut cu scopul ca tâlharii, violatorii, falsificatorii, cei care cer mită ori comit abuzuri în serviciu să fie lăsaţi să circule liber prin frumoasele oraşe şi sate ale României reîntregite.

Dl. sociolog Alfred Bulai, despre care ştiu că ar fi profesor pe la SNSPA şi pe care îl ţin minte încă de pe vremea când nu prea ştia cum să explice angajarea unor cheltuieli făcute în perioada în care a fost recompensat cu nu mai ştiu ce dregătorie pare-mi-se de guvernul Tăriceanu, încerca să ne convingă vineri seară într-o emisiune de la Realitatea că prea facem un capăt de ţară din legea sau ordonanţa amnistiei şi graţierii. Indiferent dacă actul în cauză ar fi unul cu dedicaţie pentru dl. Liviu Nicolae Dragnea, aşa cum ştie foarte bine orice român cu capul pe umeri. Că doar nu o fi fost, argumenta dl. Bulai, România un teren al cinstei absolute până în clipa în care a ajuns în politica mare dl. Dragnea şi i s-a descoperit noianul de afaceri necinstite. Dl. Bulai spunea şi că am consumat prea multă energie de câţiva ani buni încoace pe ceea ce, la urma urmei, ar fi o chestiune minoră.

Dacă problema e chiar atât de minoră precum pretinde dl. Alfred Bulai atunci nu înţeleg în ruptul capului de ce, de aproape doi ani încoace, din chiar ziua în care a preluat guvernarea, alianţa PSD-ALDE se dovedeşte prioritar preocupată de amnistie şi graţiere. De ce nu lasă de la ea, de ce nu face uitată problema, cu atât mai mult cu cât şi cele mai recente sondaje de opinie arată că majoritatea populaţiei nu priveşte cu ochi buni un astfel de act de falsă clemenţă. De care primul care ar urma să profite e tot mai puţin popularul preşedinte al PSD.

Nu înţeleg, de pildă, de ce la CEX-ul al PSD care ar putea avea loc astăzi mai marii partidului iar se pregătesc să ia în discuţie amnistia şi graţierea. De ce dl. Daniel Tudorache, membru de frunte şi vechi al partidului, în prezent primarul sectorului 1 al Capitalei, a declarat zilele trecute că i se pare mai mult decât obligatoriu ca partidul să ia o decizie definitivă în această privinţă. De ce, cum spuneam, PSD nu face uitată problema. Cu atât mai mult cu cât partidul cade tot mai puternic in sondaje şi majoritatea românilor speră ca guvernarea catastrofală PSD-ALDE să se încheie cât mai curând posibil.

Nu înţeleg nici de ce membrii CEX al PSD nu analizează cinstit, pe bune, rezultatele catastrofale ale guvernării, cele care o fac, cum spuneam, tot mai indezirabilă, continuele creşteri de preţuri, tot mai nărăvaşa rată a inflaţiei. De ce, din ce motive cartofii, de pildă, costă anul acesta cu mai bine de 30% decât au costat anul trecut pe vremea aceasta când, slavă Domnului!, în anul ce se pregăteşte să se încheie vremea a fost de partea noastră. Sau de ce suntem din ce în ce mai puţini români în ţărişoară, de ce dorinţa de emigrare este în creştere, de ce majoritatea tinerilor cred că au mult mai mari şanse de realizare pe alte meleaguri. Ori de ce la mai bine de 10 ani de la admiterea României în UE, adică din vremea în care eram preveniţi că aceasta presupune şi întocmirea bugetelor multi-anuale, România se pregăteşte să intre în anul 2019 fără să aibă aprobat bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat. De ce la data de 16 decembrie 2018 încă nimeni, nici măcar un singur oficial guvernamental, nu ştie să spună sigur dacă salariile bugetarilor vor fi sau nu îngheţate în anul ce vine la nivelul anului în curs, aceasta în pofida promisiunilor ultra-optimiste făcute de Legea inventată de doamna Lia Olguţa Vasilescu.

Dacă CEX-ul PSD, întreaga conducere a social-democraţilor români ar fi preocupaţi de realele priorităţi ale ţării, de ceea ce îi interesează cu adevărat pe oamenii cinstiţi din România, de astfel de lucruri s-ar ocupa. Şi nu de împăcarea cu şpăgari dovediţi precum dl. Severin ori cu inculpaţi de rang înalt de talia d-lui Dragnea Nicolae Liviu.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogul adevărul.ro