Ce fac 5 tineri nesupravegheaţi? Ghengbeng!

Cinci actori fac slalom printre momentele fireşti ale vieţii noastre de zi cu zi. Nimic special, nimic pătrunzător. Poate doar regăsirea noastră în fiecare dintre ele.

Mie îmi plac oamenii care au avut curaj să-şi aventureze spiritul întreprinzător într-un domeniu virgin cum este acela al teatrului independent, neconvenţional, fie că e vorba de cel care şi-a investit banii într-o astfel de afacere, fie că sunt actori, regizori, oameni veniţi din zona artistică, în general. 

Consider că ar trebui să se facă înmiit mai mult pentru promotorii unor astfel de proiecte şi cred că s-ar fi putut face dacă primăria capitalei, primarii de sector şi responsabilii cu spaţiile comerciale arondate primăriei sau fostelor cooperaţii nu s-ar fi constituit într-un grup organizat de tip mafiot la care omul de rând cu iniţiativă nici nu poate visa să ajungă sau se pătrundă. Dar, despre cooperativele Romarta, Drum Nou şi-n general despre fostele ateliere ale perioadei comuniste care fac legea chiriilor şi a spaţiilor comerciale în Bucureşti vom vorbi cu altă ocazie. 

Acum suntem la teatru. Undeva în zona fostei Operete, într-un subsol, unde funcţionează destul de incomod o mini-sală care, presupun, şi-a dorit să fie altceva faţă de ceea ce oferă panoplia teatrală a Bucureştiului. Printre ţevile de apă caldă, scurgerea pluvială, stâlpul de susţinere al blocului şi înconjuraţi de cărămidă golaşă, teatrul „În culise” funcţionează cu succes, reuşind, probabil, să satisfacă gustul unui public mereu în căutare de noi forme de entertainment şi aventură urbană. Admiţând că nu toată lumea e într-o febrilă căutare de momente autentice, valoroase şi de o mare încărcătură emoţional-artistică, aceste oferte din zona teatru-pub pot fi pe placul multora. Ceea ce un lucru bun. Ne certifică faptul că există public pentru orice fel de joacă. 

„Ghengbeng” este numele generic pe care trupa de la „În culise” l-a dat unui astfel de joc şi l-a denumit cu şi mai multă îndrăzneală: o comedie efervescentă. Nu, staţi liniştiţi la locurile voastre că nu e nimic efervescent în această comedie pentru că nu e vorba despre nicio comedie. Este o joacă la care participă cinci tineri actori extrem de relaxaţi şi deprinşi cu un public care fumează şi bea bere în timpul manifestărilor lor artistice. 

După primele cinci minute ne dăm seama că avem un potpuriu de secvenţe cu tâlc, decupate din viaţa cotidiană şi aşezate aleatoriu, dezamăgindu-i crunt pe cei care sperau să se delecteze în acest „Ghengbeng” cu niscaiva poante deşucheate, goliciuni sau măcar o fărâmă de limbaj licenţios aşa cum ne-a învăţat cultura underground de tip stand up comedy. Ca să parafrazez: nimic frăţie, vorbărie goală! Că e vorbărie asta nu mă deranjează, m-am delectat cu covrigei şi un ceai de iasomie. Problema e că la un moment dat mi s-a părut că asist la un examen de an al studenţilor de la teatru. 

„Ghengbeng” pare un examen studenţesc, o încercare, un experiment de studenţi. Actriţele acestui „Ghengbeng” mai au multă pâine de mâncat până să ajungă să le creadă lumea că ceea ce fac, fac credibil. Şi-mi pare rău să scriu asta. Dar mimica, naturaleţea şi dezbrăcatul de haina civilă şi îmbrăcatul în haina actorului e o poveste tare grea, pe care puţini o deprind. Când joci nu trebuie să-mi arăţi că joci. Şi am un sentiment că toţi cei cinci au mai auzit asta de nenumărate ori... Mi-ar fi plăcut să vă scriu că m-am tăvălit pe jos de râs, de gaguri, poante şi replici isteţe. Că m-au lăsat cu gura căscată de firescul jocului lor actoricesc, că au jonglat cu un text bun că au ştiut să mă facă să uit că mă aflu la teatru şi că m-au furat şi m-au dus într-o lume creată de harul lor artistic. Nimic din toate astea. Păcat. Şi n-am fost singura care n-am simţit nimic... am întrebat oamenii de bună credinţă care mă însoţeau, cum au perceput ceea ce s-a întâmplat pe mica scena dintre dintre scaune. Mi-au răspuns la unison: cu jenă. 

Ştiu sigur că în programul teatrului „În culise” se joacă şi producţii frumos gândite şi nemaipomenit regizate. Ei bine, uite că „Ghengbeng” nu e printre ele. Şi pentru că eu nu ofer spoilere de niciun fel, vă recomand să mergeţi să-l vedeţi şi să vă faceţi singuri ierarhiile în funcţie de aşteptări şi preferinţe.

Pe curând!