Ce a negociat Iohannis cu Viktor Orban?

0
0

Coaliţia PSD-PNL-UDMR, aflată la guvernare cu binecuvântarea „patriarhului” Klaus Iohannis, fierbe din nou. Scandalul remanierilor ţine capul de afiş al ultimelor zile toride ale lunii august şi pregăteşte terenul pentru toamna extrem de grea, dar şi foarte scumpă, care bate cu repeziciune la uşă.

FOTO Administrația Prezidențială
FOTO Administrația Prezidențială

Lista miniştrilor remaniabili nu este definitivată, însă diversele speculaţii care apar în presă nu fac altceva decât să şubrezească autoritatea premierului Nicoale Ciucă, incapabil să ia decizii atât de importante, acesta mulţumindu-se până acum să realizeze simple evaluări. Toate notate de „doctor” Ciucă  cu diverse calificative, de la „foarte bine” la „satisfăcător”.

În presă mai circulă şi o altă listă. De data aceasta fiind vorba despre o „listă neagră”, alcătuită la Sinaia la una din întâlnirile oculte avute de către liberali. Evident, în capul acestei liste nu putea să fie nimeni altcineva decât Marcel Ciolacu, liderul PSD, personalitatea politică în care românii au cea mai mare încredere, conform ultimului sondaj de opinie dat publicităţii. Ciolacu spune „că nu face balet”, deci nu se teme de atacurile care vor veni din partea partenerilor din coaliţie. Totul este ca liderii liberali să nu-i tocmească şi pe cei patru asasini de la hotelul Hilton. Abia atunci liderul PSD ar avea de ce să se teamă cu adevărat.

Cu atâtea liste şi listuţe, apărute peste noapte în mass-media, aproape că s-a uitat cu totul de scandalul provocat de declaraţiile rasiste făcute de premierul Ungariei, Viktor Orban. Şi de refuzul liderilor UDMR de a se delimita de aceste declaraţii, deşi chiar preşedintele României, Klaus Iohannis, le-a solicitat în mod expres să facă acest lucru. Liderii maghiari nu doar că nu s-au sinchisit de somaţiile primite de la preşedintele ţării, dar liderul UDMR, Kelemen Hunor, a stabilit şi un nou record mondial la proba de „pus premierul cu botul pe labe”. În doar cinci minute, Hunor a tranşat problema „Viktor Orban” în coaliţia de guvernare şi s-a calificat în etapa următoare. Adică, la proba de victimizare. 

Desigur, este un fapt recunoscut că acrobatul Kelemen Hunor excelează la capitolul negocieri politice, însă impactul internaţional provocat de scandalul Viktor Orban a depăşit cu mult capacităţile liderului UDMR de a gestiona o asemenea problemă de imagine. Oricât de bun şantajist ar fi Hunor, acesta nu avea anvergura necesară ca să îşi impună punctul de vedere în coaliţia guvernamentală. Astfel că, cel care a intrat în joc în favoarea formaţiunii maghiare a fost chiar premierul Ungariei. Cum, la rândul său, Nicoale Ciucă, premierul marionetă al României, nu putea să ia de unul singur decizia închiderii unui scandal de asemenea proporţii. În cazul său, cel care a  purtat negocierile a fost chiar preşedintele României, Klaus Iohannis.

Din momentul în care Klaus Iohannis a afirmat în mod explicit că îşi doreşte funcţia de Secretar General al NATO, interesele României au dispărut. Acum, tot ce contează sunt interesele lui Klaus Iohannis. Astfel că, absolut toate evenimentele sau negocierile politico-economico-militare care implică România sunt utilizate de Iohannis şi acoliţii acestuia cu scopul de a primi sprijinul necesar obţinerii funcţiei de Secretar General al NATO. În cazul Viktor Orban, contează nu doar sprijinul şi votul acestuia pentru ca Iohannis să obţină funcţia mult visată, ci şi buna relaţie şi legătura strânsă pe care premierul Ungariei o are cu Moscova. Care ar putea să ameninţe cu ceva represalii în scenariul în care conducerea NATO ajunge chiar la liderul unei ţări care găzduieşte scutul de la Deveselu.

„Dacă aş fi pentru o zi preşedinte / V-aş amaneta pe toţi şi nu m-aţi prinde” – se pare că este sloganul de campanie folosit de Klaus Iohannis în cursa pentru şefia NATO.  Că preşedintele României a acceptat compromisul de a păstra UDMR la guvernare, în contextul scandalului iscat, în schimbul obţinerii unui vot sigur din partea Budapestei pentru funcţia de Secretar General al NATO nu ar trebui să mire pe nimeni. Oricum, în România se fac alegeri din patru în patru ani doar pentru a se stabili cu cine urmează să guverneze UDMR. Mai grav ar fi ca prin birourile secrete de la Cotroceni, Iohannis să cedeze Budapestei şi Ardealul.  Jó napot kívánok, Klaus Iohannis!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite