Ce-a fost verde s-a uscat

O mână de francezi dintr-o localitate nordică pe cale să fie înghițită de mare, Grande-Synthe, jubilează fiindcă instanța administrativă supremă din țara lor, Consiliul de stat, tocmai a somat pentru a treia oară guvernul să ia mai repede măsuri pentru ca, în câteva luni, curba emisiilor de gaze cu efect de seră să se conformeze obiectivelor fixate de Acordul de la Paris: cu 40% mai puține emisii în 2030 faţă de cele 1990.

FOTO Shutterstock

Ritmul cu care decidenții francezi aplică politici de protecție a mediului este considerat prea lent și se cere accelerarea lui. În mod similar, în 2015, Tribunalul de district din Haga a obligat statul olandez să reducă semnificativ emisiile sale de gaze cu efect de seră până în 2020, având în vedere prejudiciul creat de schimbările climatice. 

La noi, în condițiile în care peste o treime dintre români se declarau anul trecut îngrijorați de defrișări (37%), de încălzirea globală (34%) și de calitatea aerului (31%), de schimbările climatice (29%), poluarea apei (29%), gestionarea deșeurilor (23%) și epuizarea resurselor naturale (16%), problemele de mediu au ajuns într-o instanță luna trecută, când mai multe organizații civice au cerut Curții de Apel Cluj să oblige autoritățile „să-și asume obiective mai ambițioase de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în anul 2030 şi de atingere a neutralităţii climatice până în anul 2050”, inclusiv prin creşterea la 45% a procentului de energie regenerabilă din totalul energiei consumate (de la 22,24% acum, în media europeană), sporirea eficienței energetice cu 13%, protecția pădurilor ș.a. Inițiatorii primului proces pe teme verzi din țara noastră, al cărui termen următor a fost fixat pentru 22 mai, atrag atenția că „Statul are obligaţia de a lua măsuri pentru a asigura un viitor sănătos şi durabil pentru toţi cetăţenii”. 

Contestatarii demersului spun că nu e corect ca puterea judecătorească să se substituie astfel puterii legislative sau executive, iar magistrații să ajungă să impună reglementări, în loc să se limiteze la a interpreta și aplica legile existente. Dar susținătorii inițiativei consideră că e dreptul cetățenilor să se apere de efectele degradării mediului, chiar și pe calea justiției, o eventuală victorie în instanță urmând să ducă la amendarea oficialilor din domeniu cu un procent din salariul minim, pentru fiecare zi de „inactivitate climatică”.  

Pe de altă parte, cetățenii admit că au și ei un rol în lupta contra poluării. Un recent studiu privind responsabilitatea socială a arătat că, deși 38% dintre subiecți indică Guvernul drept actor esențial în susținerea unor cauze cu impact la nivelul societății, oamenii au așteptări și de la propria comunitate și chiar de la ei înșiși (19%). Mai exact, Executivului i se cere să ia inițiativa în principal pentru: creșterea veniturilor și a calității vieții, reducerea sărăciei și a excluziunii sociale, susținerea imaginii României peste granițe, sprijinirea copiilor orfani/a bătrânilor singuri, educație etc., pe când comunitatea/indivizii ar trebui să se implice prioritar pentru: reciclarea produselor/ambalajelor (44%), curățenia localităților (30%), îmbunătățirea educației copiilor (29%), promovarea mișcării și a sportului de masă (24%), combaterea violenței domestice (19%), ajutarea orfanilor/ a vârstnicilor singuri (11%) și promovarea imaginii țării în lume (11%), restul țintelor primind răspunsuri sub 10%. Și demn de remarcat este faptul că pentru primele obiective din enumerare, care țin de acțiunea ecologică, respondenții văd responsabile și primăriile (62%), dar și firmele (11%).  

Preocupați de schimbările climatice sunt de altfel cei mai mulți europeni, confruntați deja cu temperaturi anormale și, din păcate, și cu raționalizarea apei, în regiuni din Spania sau Franța, grav afectate de secetă prelungită. Conform sondajului YouGov de luna trecută, mulți dintre locuitorii bătrânului continent ar agrea decizii precum interzicerea materialelor plastice de unică folosință (Suedia și Spania fiind campioane) și înlocuirea mașinilor care utilizează combustibili fosili cu unele electrice (40% dintre italieni, 32% dintre danezi și numai 19% dintre nemți). Ba chiar unii ar accepta să-și reducă și consumul săptămânal de carne și lactate (peste 40% în Italia și Spania) și să cumpere haine de mâna a doua (27% dintre britanici și 25% dintre danezi). Cu toate acestea, când vine vorba de măsuri care le afectează serios buzunarul ori propriul confort, oamenii devin mai rezervați. Interzicerea mașinilor pe bază de benzină sau motorină e considerată o idee proastă de majoritatea respondenților (ideea având cel mai mare suport, în jur de 40%, în Spania și Italia), creșterea taxelor pe combustibil găsește susținere doar la o treime dintre danezi (și cea mai mică aderență în Italia, doar 17%), iar acoperirea personală a costurilor pentru eficientizarea energetică a locuinței n-ar obține sprijin decât de la 19% dintre germani.  

Prin urmare, fiindcă mentalitățile se schimbă greu, iar inerția instituțională este mare, vom asista în continuare la ciocniri verbale sau juridice – și să sperăm că nu și fizice! – între militanții pentru mai mult verde, în economie și în viața socială, și partizanii menținerii actualei stări de lucruri, convinși fie că nu omul este cauza încălzirii climatice, fie că mediul s-a degradat deja ireversibil și nu mai e nimic de făcut, fie că emisiile de carbon nu poluează de fapt, iar manifestările climatice extreme sunt fenomene naturale ciclice, exagerate de cei interesați. Să ne dorim ca, între timp, să n-ajungem ca în refrenul românesc cu „Ce-a fost verde s-a uscat...”