Câteva lucruri despre Reunificarea Germaniei

În 1989 blocul comunist şi ulterior Imperiul Sovietic se prăbuşeau. În acel moment cele două Germanii aveau să se reunească sub imensa presiune venită de jos în sus, adică de la popor. Au fost însă toate aceste lucruri întâmplătoare sau a existat o strategie în acest sens?

Politicienii Est Germani s-au opus reunirii până în ultimul moment

Cu doar câteva zile înainte de reunificare, atunci când cancelarul German Helmut Kohl îi întreba de reunire ca soluţie a crizei din Germania de Est, aceştia îi răspundeau că sunt alte lucruri mai importante de discutat şi nu acestea.

Germania de Est era în faliment

Înainte de reunire conturile Germaniei de Est erau goale. Statul se afla într-o profundă criză şi imposibilitatea de a se mai susţine.

Ca toate economiile comuniste şi cea a Germaniei ocupate era una strâns legată de resursele Moscovei, care investea imens pentru a ţine acest colos.

În mod tradiţional ineficienţa era completată prin împrumuturi venite din URSS, din Germania Federală şi din vânzarea de dizidenţi est germani către Germania Federală. În 1989 nici una din părţile implicate nu a mai dorit să prelungească aceste sistem, lucru care a pus statul est german în imposibilitatea de a-şi mai continua activitatea.

Germania Federală a susţinut dispariţia statului Est German

Germania Federală nu a recunoscut existenţa statului est german.

Germania de Est a fost împinsă spre dependenţă şi faliment.

Germania Federală şi politicienii Vest germani au susţinut deschis manifestaţiile de stradă din Germania de Est.

Germania Federală a susţinut migraţia teoretic ilegală, moral foarte legală, a est-germanilor.

Marile Puteri s-au opus reunificării Germaniei

Timp de jumătate de secol Marile Puteri s-au opus reunificării Germaniei. Împărţirea a avut drept scop slăbirea forţei germane. Se încerca astfel evitarea situaţiei de după primul război mondial şi care a dus la cel de al doilea război mondial.

Logica strategilor post-conflict, a învingătorilor, a fost aceea de a ţine sub ocupaţie teritoriul german minim două generaţii(50 de ani), timp considerat de ei suficient pentru a putea modifica modelul comportamental al acestora. 

A fost nevoie de medierea SUA, sau mai exact de impunerea punctului acesteia de vedere. Binenţeles că opozanţii şi-a negociat condiţii cât mai favorabile. De exemplu URSS , adică Federaţia Rusă după dispariţia acestuia, a primit despăgubiri.

Previziunile s-au îndeplinit: în mai puţin de 20 de ani Germania a devenit prima putere a Europei şi una din primele cinci din lume. De ce s-au temut nu au scăpat.

Reunificarea a stimulat economia Germaniei Reunite

Decalajul dintre  Germania de Vest şi cea de Est a dus la relansarea economiei Germaniei după reunificare. Prima se afla în plină perioadă de recesiune, ca urmare a atingerii unui maxim posibil, în timp ce cealaltă parte era subdezvoltată.

Germania a utilizat fonduri europene, adică bani plătiţi de englezi, francezi, austrieci, italieni, etc... pentru a reduce decalajul. După reunire partea de Est a Germaniei a devenit cea mai săracă zonă a Comunităţii Europene.

Reunificarea Germaniei a dus la încălcarea tratatelor existente

Germania Federală era membră NATO.

Germania Democrată era membră a Pactului de la Varşovia şi statul cu cele mai multe trupe ruseşti de pe tot spaţiul comunist. Trupe de ocupaţie binenţeles.

Germania reunificată a devenit membru NATO.

Reunificarea fost făcută prin presiunea realizată în stradă de poporul german

Pe tot parcursul anului 1989 nemţii au ieşit constant în stradă pentru reunire. O unire făcută de către cele două clase politice nu ar fi avut loc niciodată, ei au fost doar beneficiarii ei.

Politicienii est-germani nici nu vroiau să audă de acest lucru, că doar pierdeau controlul asupra statului. Problema este că în 1989 statul s-a prăbuşit peste ei.

Politicienii Est germani şi-au negociat poziţii politice în noul stat.