„Cârlanul“, „Prostănacul“ şi „Arogantul“. Ce urmează?

Nu mi-a plăcut niciodată de politicianul Ion Iliescu. „Prea de stânga, prea de la... Moscova“, l-aş caracteriza parafrazând o reclamă devenită celebră.

Cu toate acestea, când vine vorba de PSD, cred că este singurul om capabil să înţeleagă dedesubturile acestui colos, pe care l-a creat şi care s-a dezvoltat apoi, sub ochii săi, ca un mutant demn de imaginaţia lui J.R.R. Tolkien, autorul trilogiei „Stăpânul inelelor“. Un partid de stânga, care promovează egalitatea socială, condus de oameni extrem de bogaţi ce au un comportament public de nababi orientali. Din declaraţiile publice făcute în ultima vreme, Ion Iliescu arată că are mari nemulţumiri legate de „copilul“ său. În cei 25 de ani de existenţă, experimentul politic numit, pe rând, FSN, FDSN, PDSR şi PSD a reuşit să promoveze în fruntea sa, după „Cinstitul“ Iliescu, trei prototipuri de ciocoiaşi post-decembrişti: „Cârlanul“ Ponta, „Prostănacul “ Geoană şi „Arogantul“ Năstase.

Am început enumerarea invers din punct de vedere cronologic pentru că actualitatea, reprezentată de activitatea lui Victor Ponta, trebuie tratată cu prioritate. Excursia liderului PSD în Dubai este o consecinţă a caracterului lui Victor Ponta. Un „Cârlan“ cum îl categorisea Iliescu.  Într-o definiţie mai largă un individ necopt, care nu ştie să-şi gestioneze nici succesele, nici insuccesele. Succesele l-au transformat într-un superficial, atotştiutor, smecheraş, limbut, mincinos etc. Insucesele nu l-au făcut mai înţelept, ci au accentuat pornirile de puştan întârziat, care se distrează şi relaxează prin cluburi de fiţe din Orientul îmbelşugat, unde o şampanie costă cât zece salarii minime din România. Merită un astfel de politician să conducă destinele unei ţări sau a celui mai important partid de stânga din România? Românii au zis „nu“ la prima parte a întrebării, să vedem ce vor spune pesediştii la a doua.

Mircea Geoană a reuşit să rămână în conştiinţa publică cu celebra frază „Mihaela dragostea mea!“, dar şi cu acel epitet de „prostănac“, pus pe patalamaua politică de Ion Iliescu, atunci când s-a referit la comportamentul său din campania electorală din 2004. Nu cred că putem adăuga prea multe, cazul fiind oarecum închis, cu toate că Geoană face valuri sperând într-o revenire spectaculoasă în fruntea PSD. SPA-ul de la Vântu l-a trimis la peluza politicii, iar asocierea din ultima perioadă cu Marian Vanghelie demonstrează că nu a înţeles nimic din greşelile trecutului.

Adrian Năstase s-a crezut, şi uneori am impresia că nu şi-a schimbat nici acum părerea, ca fiind prea bun pentru poporul român. Fapt explicat simplist de Ion Iliescu atunci când l-a categorisit ca fiind „arogant“. Românii nu au acceptat comportamentul de fanariot al lui Năstase, a cărui avere creştea considerabil în timp ce un sfert din populaţia ţării trăia sub limita sărăciei şi l-au trimis la coşul istoriei, fiind primul premier din istoria ţării condamnat la puşcărie pentru luare de mită.

Uitându-ne la personajele care adulmecă postul de preşedinte al PSD lista rămâne deschisă, fiind loc din partea lui Ion Iliescu si pentru alte epitete celebre. Vorba lui: „Viaţa e cu de toate“.