Care este caracteristica principală a românilor?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Românii sunt descurcăreţi

Acum mulţi ani de zile lucram la o mega corporaţie - una care avea o relaţie specială cu Moş Crăciun :). Într-o bună zi, fiind la un training peste mări şi ţări, cel care conducea respectivul eveniment ne-a pus pe fiecare naţie în parte dintre cei care eram prezenţi să facem un exerciţiu interesant. Trebuia să ne sfătuim între noi, după care să ne ridicăm şi să prezentăm auditoriului care este specificul poporului din care facem parte.

Zis şi făcut.

Încep olandezii. Spun „Noi suntem eficienţi. Muncim puţin, ca timp, dar când muncim, suntem incredibili de eficienţi“.

Se ridică bulgarii. Spun „Caracteristica noastră, ca popor, este că suntem frumoşi“. Ok...

Se mai ridică şi alte naţii, fiecare spune ce crede de cuviinţă.

Ne ridicăm noi, românii şi spunem: „Principala noastră caracteristică este că ştim să ne descurcăm. Cu un patent şi o sârmă reparăm maşina... Oricât de greu ar fi, întotdeauna găsim o soluţie. Metoda oltenească. Relaţiile. Sistemul PCR. Sistem de educaţie generalist. Ne descurcam şi cu popoarele migratoare, şi cu otomanii, şi pe vremea lui Ceauşescu. Etc, etc.“.

Într-adevăr, asta este caracteristică noastră ca naţie. Că ne descurcăm. Individual. Şi pe zona albă, neagră sau gri.

Apropo de acest atribut „descurcăreţ“ - mi s-a părut că merge foarte mult mâna în mâna şi cu o mentalitate pe care am văzut-o foarte răspândită la foarte mulţi dintre concetăţenii mei, aceea cu găsirea soluţiilor prin orice mijloace. Este până la urmă o mândrie imensă să poţi spune altcuiva „M-am descurcat“.

În zona de online, acest lucru este extrem de vizibil. Făcând unele dintre cele mai mari concursuri online şi pe mobile din această ţară, întotdeauna m-am lovit de fraudă şi încercări de fraudă.

Îmi aduc aminte o faza incredibilă. Eram într-o ţară din vestul Europei acum ~15 ani de zile tot cu mega-corporaţia respectivă, la o vizită de lucru. Oamenii făcuseră şi ei o promoţie în supermarketuri şi tipăriseră codurile unice identificabile direct pe dozele de aluminiu. Vizibil. Nu trebuia să cumperi produsul ca să vezi codul. Nu trebuia să răzui nimic. Nu ascunseseră nimic. Ştiţi, vorbesc de genul de promoţie în care trimiţi codul unic prin SMS şi poţi să câştigi ceva. Şi erau foarte mândri de ce făcuseră.

Mie nu îmi venea să cred. Şi tot îi întrebam.

- Şi nu le ascundeţi?
- Nu.
- Sigur?
- Sigur.
- Dom’ne, dar cum vă asiguraţi că nu vine un angajat din magazin să ia la rând toate dozele şi să trimită toate codurile, ca să câştige el? Şi când consumatorul trimite codul deja trimis, ar primi mesaj de eroare...

Răspunsul m-a siderat: La noi în ţară nu se întâmplă asta.

Ei bine, la noi în România, la absolut toate concursurile pe care le-am organizat în ultimii 20 de ani, inclusiv la concursurile la care am participat, am văzut încercări de fraudare. Şi de multe ori chiar reuşite.

Este incredibil. În ţară noastră, ca să faci un concurs (online sau nu), dacă există o modalitate oarecare prin care să poţi obţine un avantaj concurenţial, garantat va fi exploatat. Doar pentru că se poate. Doar ca să te poţi da mare în faţă prietenilor şi să le spui „M-am descurcat. I-am făcut praf pe micuţi“.

Apropo de micuţi – treaba cu fraudarea începe de la vârste fragede. Chiar în aceste zile am organizat un concurs pentru pitici de clase mici. Le merge mintea la prostii incredibil de bine. Se descurcă bine. Credeam şi eu că am văzut tot ce se putea în domeniu, dar m-am înşelat. Copilaşii au găsit imediat o breşă. Bine că le-am închis-o la timp.

Când programatorii români sunt comparaţi cu programatorii indieni, chinezi sau din alte naţii, descrierea noastră este că suntem inteligenţi, maleabili şi găsim soluţii la orice probleme. Adică suntem descurcăreţi.

De aceea se spune despre români că sunt foarte buni hackeri. Pentru că este infinit mai uşor în zilele noastre să fii hacker, să găseşti o singură vulnerabilitate (care de obicei ţi-o da mură-n gură chiar dezvoltatorul software-ului) decât să fii sysadmin.

Un sysadmin (administrator de reţea) bun trebuie să fie perfect. Dacă este 99,99% perfect, dar are o mică breşă şi hackerul profită de ea, atunci respectivul administrator de reţea are reputaţia la pământ. Halal de tine, administrator. Nu eşti în stare să faci nici măcar asta... Nimeni nu vede muncă uriaşă, anii de rezultate excelente şi faptul că a rezolvat celelalte 99.99%.

Un hacker, oricât de leneş, prost, dezorganizat sau incapabil este, are şanse maxime să aibă o lovitură reuşită în decurs de câteva zile. Noi românii tindem să fim hackeri ai vieţii, să ne descurcăm.

Poate că ar fi mult mai bine dacă am fi ca administratorii de reţea, să fim mai serioşi, mai conştiincioşi. Să ne construim baze temeinice pentru viaţă noastră profesională. Sau nu? Până la urmă, când acum milioane de ani a căzut meteoritul şi au murit dinozaurii, cei specializaţi, cei serioşi, au murit de foame. Generaliştii, cei care se descurcau, şi care aveau nevoie de puţine calorii, au supravieţuit.

Oare cum o fi mai bine?

P.S. Să nu se înţeleagă din acest text că românii sunt cei răi. Departe de mine acest gând. Alţii ne înving la acest aspect cu bătaie. De asemenea, am văzut că în general distribuţia calităţilor şi defectelor umane este oarecum relativ constant răspândită pe Glob. Dar ceva variaţiuni există.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite