Card sau cash?

România este printre ţările cu cea mai mică rată de bancarizare din Europa.  FOTO Adevărul

Profesorul Benjamin Friedman de la Harvard este foarte apreciat de studenţi pentru că este un foarte bun pedagog, foarte calm iar când vorbeşte, pare un bunic cumsecade.  În primul curs de politică monetară pentru doctoranzii de anul I, a rugat studenţii din clasă să ridice mâna dacă au în portofel  o bancnotă de 100 de dolari. Nimeni nu a ridicat mâna cu excepţia unui student abia venit din Rusia, pe nume Ruben.

Fără să vada mâna lui Ruben, profesorul a continuat spunând că numai traficanţii de droguri folosesc bancnote de 100 de dolari şi cash-ul în cantităţi mari. Clasa a strigat: „Şi Ruben, şi Ruben!” Profesorul a zâmbit binevoitor şi a replicat că şi persoanele din ţările în tranziţie folosesc  tranzacţiile în numerar  preponderent pentru că nu au un sistem financiar bine dezvoltat. Profesorul avea dreptate.

În România, de la cumpărarea unei maşini  până la cumpărarea unei locuinţe sau teren, se plăteşte cash. Suntem bombardaţi cu poveşti precum cele în care un mare finanţator al unei echipe de fotbal  voia să trimită o valiză cu bani la Timişoara pentru a achita transferurile a doi jucători. Într-o altă ştire, un om de afaceri român a participat la o licitaţie de privatizare a unei companii de stat şi  a adus şapte saci cu bani la poarta Ministerului Economiei pentru a plăti salariile angajaţilor companiei câştigate la licitaţie.

Pe lângă hazul poveştilor de mai sus, astfel de tranzacţii mari în numerar pot determina  o mai mică vizibilitate a tranzacţiilor, o mai mare evaziune şi mai puţini bani la buget. Poate determina  înşelătorii şi nu ajută la dezvoltarea sistemului financiar. O măsură de limitare a tranzacţiilor cash ar fi binevenită şi ar remedia toate problemele de mai sus.

Alte ţări au adoptat această măsură cu mult succes. În ultimii ani, Italia a introdus o limită la plăţile cash de 1000 de euro şi obligaţia de a se prezenta numărul de identificare pentru cumpărături de peste 3600 de euro. În Grecia, plăţile de peste 1500 de euro trebuie făcute printr-o bancă.  În Letonia, există  o limită la transferurile făcute în numerar pentru firmele care participă la licitaţii publice.  Slovacia are un prag de 5000 de euro peste care toate plăţile trebuie făcute electronic. În Belgia, limita de plăţi cash este de 5000 de euro din aprilie 2012 şi din ianuarie 2014 ea va fi redusă la 3000 de euro.  În aceeaşi ţară, pentru tranzacţiile imobiliare, doar 10% din preţul activului imobiliar poate fi plătit în numerar, până la o valoare maximă de 5000 de euro.  În Portugalia, din mai 2012 plăţile mai mari de 1000 euro trebuie făcute prin cont bancar. În Bulgaria, limita pentru o tranzacţie de proprietăţi este de aproximativ 5100 euro (10000 leva). Iar în Spania, din noiembrie2012, limita pentru plăţi cash este de 2500 euro pentru rezidenţi şi de 15000 euro pentru nerezidenţi.

Ţările care nu folosesc tranzacţii electronice au o mai mare piaţă gri. În studiul ”The Shadow Economy in Europe, 2013”, Friedrich Schneider în colaborare cu Visa Europe arată că există o corelaţie negativă între media de tranzacţii electronice pe cap de locuitor şi ponderea pieţei gri în PIB, după cum se vede şi din grafic. Conform graficului, România are o medie de sub 20 de tranzacţii electronice pe cap de locuitor şi o piaţă gri de peste 25% din PIB. Autorii arată că o creştere a plăţilor electronice cu 10% timp de patru ani consecutiv poate reduce economia gri cu aproximativ 5%. Deci, o limită a plăţii în numerar, poate mări numărul de tranzacţii electronice şi prin urmare, poate reduce economia gri pe termen mediu.

Sursa: „The Shadow Economy in Europe, 2013” de Friedrich Schneider în colaborare cu Visa Europe

Aceeaşi sursă explică cum astfel de tranzacţii oferă mai multă transparenţă. Roger Gordon de la Universitatea San Diego si We Li de la Universitatea Virginia arată în lucrarea „Tax Structure in Developing Countries:  Many Puzzles and a Possible Explanation” că în ţări în care se foloseşte sistemul financiar mai mult decât tranzacţiile utilizând  cash se pot colecta mai multe taxe pentru că există mai multă transparenţă în tranzacţii. Deci, conform acestui studiu, o măsură care pune limită pe tranzacţiile cash poate mări transparenţa tranzacţiilor şi face  unele activităţi mai uşor de observat de către autorităţi. Altfel spus,  poate aduce o mai bună colectare şi mai multe venituri bugetului.

Alte beneficii ale acestei măsuri includ o mai bună siguranţă  atât pentru cumpărător cât şi pentru vânzător deoarece tranzacţiile bancare reprezintă o dovadă clară că tranzacţia a avut loc. Astfel de măsuri încurajează folosirea sistemului financiar şi dezvoltarea lui, despre care se ştie că este un determinant al creşterii economice (conform unui studiu celebru de Thorsten Beck  şi Ross Levine din 2004). De asemenea, un grad de utilizare mai mare al tranzacţiilor bancare poate duce, pe termen lung, la o reducere a comisioanelor percepute de bănci.

Într-un final, Ruben a renunţat să mai folosească cash-ul şi a înlocuit bancnotele de 100 de dolari cu cărţi de debit şi de credit ca orice american.  Dar, în Romania gradul de bancarizare este de doar 57% conform Financial Market Data Services realizat de GFK în 2012 şi România este printre ţările cu cea mai mică rată de bancarizare din Europa. Sper ca românii să se îndrepte (ca şi Ruben) spre o utilizare mai mică a numerarului şi creşterea tranzacţiilor bancare care să determine creşterea gradului de bancarizare.