Când campaniile electorale ard sute de mii de euro, iar oamenii simpli țin oameni cu nevoi în viață
0Dar dincolo de acest decor luxos există un București pe care campaniile îl ocolesc cu grijă: Bucureștiul oamenilor invizibili. Un oraș în care sărăcia nu intră în calcule electorale.
Sub poduri, în gări, pe lângă clădiri abandonate trăiesc oameni despre care nu se filmează niciun clip și nu se scrie niciun program. Oameni care nu au acte, adăpost, hrană, nici măcar speranță. Oameni pentru care Bucureștiul este o luptă zilnică pentru supraviețuire. Ei nu apar în sondaje. Nu aduc voturi. Nu au voce. Și tocmai de aceea sunt ignorați. În timp ce unii candidați își cosmetizează imaginea cu bugete care ar putea susține un centru social timp de luni de zile, persoanele fără adăpost rămân tot acolo: sub ștergătorul realității administrative.
O masă caldă – mai mult decât un gest, o afirmație morală.
Recent, o campanie umanitară, „O Masă Caldă”, care mi-a atras atenția, a oferit mâncare caldă pentru 40 de persoane fără adăpost din Capitală. Un gest simplu, fără artificii, fără PR, fără camere. Pur și simplu oameni care au venit să ajute alți oameni. Fără bani de campanie. Fără strategii de comunicare. Fără interese. Doar responsabilitate civică. Au ajuns acolo unde instituțiile nu ajung prea des. Au făcut ceea ce administrația nu reușește de multe ori. Au arătat că se poate, chiar și fără bugete astronomice, din donații.
Un contrast rușinos: voluntarii hrănesc, administrația tace
Acțiunile voluntarilor nu sunt excepții. În București, organizații mici, grupuri spontane, vecini, oameni absolut obișnuiți fac zilnic munca pe care ar trebui să o facă Primăria Capitalei și primăriile de sector.
Ei sunt cei care aduc mâncare caldă; cumpără medicamente; găsesc haine; transportă oameni la centre sociale; oferă sprijin moral și uman. Între timp, administrația se lovește de proceduri, atribuții împărțite și justificări birocratice. Iar persoanele vulnerabile devin pierderi colaterale ale incompetenței politice.
Cât valorează, în realitate, un om în București? Nu în bugete, nu în campanii, nu în promisiuni. Ci în faptul că este tratat ca om. Un oraș modern nu se măsoară în panouri luminoase, ci în capacitatea lui de a-și proteja cei mai slabi cetățeni. Un primar capabil nu se măsoară în vizibilitate, ci în cât de mult vede dincolo de lumina reflectoarelor. Astăzi, Bucureștiul are nevoie mai puțin de un lider superstar și mai mult de un lider uman. Pe cei invizibili nu-i vede nimeni. Dar asta nu înseamnă că nu există. Înseamnă că noi am ales, prea mult timp, să întoarcem privirea.
O capitală nu se construiește doar cu bani. Se construiește cu conștiință.
Poate că într-o zi Bucureștiul va avea o administrație care să fie demnă de oamenii simpli care îl țin în viață. Până atunci, voluntarii rămân, fără să o știe, adevărații primari ai Capitalei: cei care ajută fără să ceară nimic, cei care duc orașul înainte atunci când instituțiile se blochează. Într-un oraș în care campaniile electorale fac spectacol cu bani, compasiunea continuă să facă treabă cu inimă. Până când primarii vor înțelege că adevărata dezvoltare începe cu protejarea celor mai slabi, Bucureștiul își va continua drumul datorită unor oameni ca Daniel, Mihai, Ionuț, David și alții voluntari, poate anonimi, dar esențiali. Ei nu vor funcții. Nu vor redevențe. Nu vor voturi. Vor doar un oraș mai uman. Și, paradoxal, ei sunt cei care îl construiesc cu adevărat.
Se încarcă comentariile...
