Boris, Învingătorul Pandemiei. Cu ce preţ? Ce mai contează?

Toţi politicienii au fost învăţaţi că, într-un moment de maximă tensiune, vor avea întotdeauna o măsură magică la îndemână, populistă, disperată, dar al cărei efect a fost mai întotdeauna salvator pentru propriile lor cariere: panem et circenses, pâinea şi circul oferite la momentul oportun.

„Acum când nimeni nu ne mai cumpără votul, publicul a renunţat demult la grijile sale, poporul care odinioară se supunea comenzilor consulilor, legiunilor şi tuturor celorlalte, nu se mai amestecă în nimic şi duce dorul doar a două lucruri: Pâine şi Jocuri" - scria Juvenal. 

Cicero, comentator amar şi dezabuzat al timpurilor sale, în urâţenia lor întoarse acum identic în spaţiul timpului nostru comenta mai departe: "Problema, în sine, nu era pâinea şi circul, ci dorinţa oamenilor de a-şi vinde drepturile lor de oameni liberi în schimbul unui stomac plin şi pentru excitarea produsă de jocuri care să-i îndepărteze de alte apetituri omeneşti pe care pâinea şi circul nu le vor potoli niciodată".

Concluzia lui Juvenal s-a dovedit perfect valabilă de-a lungul istoriei, aplicată ca atare de orice dictatură care se respectă: Daţi-le pâine şi circ şi veţi vedea că atunci nu se vor mai revolta. 

În pandemie, politicienii au avut - şi au - exact aceeaşi dilemă pe fondul unor probleme economice serioase dublate de măsurile de carantinare cunoscute, lipsiţi fiind de posibilitatea de a oferi cele două ingrediente anti-revoltă şi tot timpul îngrijoraţi de creşterea tensiunilor sociale care pot genera oricând proteste masive. În miezul revendicărilor se află restricţiile impuse de guverne, considerate ca imixtiuni nepermise în ceea ce înseamnă ansamblul de libertăţi şi drepturi teoretice de care dispune orice cetăţean în universul democraţiei garantate. Iar politicienii ce să facă, în goană cum sunt după împlinirea singurului lor scop în carieră, adică rămânerea la putere şi cu acces la privilegii? Normal (ceea ce au făcut toţi împăraţii romani şi apoi dictatorii luminaţi), trebuie să se supună şi, în cazul nostru, trebuie s-o facă repede, cu orice cost, pariind pe faptul că puterea politică are garantată o impunitate cvasi absolută, demonstrată de atâtea ori.   

Premierul Boris Johnson al Marii Britanii a anunţat decizia sa personală de a rida toate restricţiile impuse pe timp de pandemie începând de luni, dată de care vorbeşte drept "Ziua Libertăţii", posibil de a rămâne astfel menţionată în calendar. Iar generaţiile viitoare poate îi vor ridica statui şi barzii vor recita legende eroice despre Boris, Învingătorul Pandemiei. 

Din punctul său de vedere, face un pariu cu istoria şi are dreptate să creadă că în caz de succes absolut toate păcatele-i vor fi uitate. Caz în care chiar nu mai contează că vor fi sacrificate vieţile unor nefericiţi - n-au vrut ei vacanţă totală? - căci, nu-i aşa, a la guerre comme a la guerre.   

Iată contextul politic şi moral al acestei stupefiante decizii, luată în deplină cunoştinţă de cauză, fără a ţine seama de numărul enorm de infectări din ultima perioadă, aflate în creştere, ajungând acum la peste 50.000 pe zi (mai precis 51, 870 de cazuri în 24 de ore, joi săptămâna trecută), adică peste cât se înregistra la începutul acestui an într-o ţară îndoliată de cele peste 128.500 de victime provocate de pandemie. Şi aveţi aici datele şi analiza impactului social al pandemiei asupra populaţiei din Marea Britanie. 

Dar decizia premierului Boris Johnson este "primejdioasă şi prematură", avertizează 1200 de oameni de ştiinţă (printre ei, cele mai mari nume ale cercetării şi practicii medicale din UK) într-o scrisoare dechisă (o puteţi accesa aici).  

"Strategia adoptată riscă să creeze o generaţie întreagă cu boli cronice şi cu dizabilităţi, iar consecinţele personale şi economice reprezintă un impact care va fi resimţit şi în deceniile următoare...Rata ridicată de îmbolnăviri în şcoli şi la copii va duce la întreruperi semnificative ale procesului eduaţional... Dacă se permite continuarea procesului de transmitere va crea în perioada verii un rezervor de infecţii care, probabil, se va accelera odată cu redeschiderea în toamnă a şcolilor şi universităţilor... Modelele preliminare sugerează că strategia guvernului oferă un teren fertil pentru apariţia unor variante Covid-19 rezistente la vaccin. Asta va pune în stare de risc - inclusiv persoanele deja vaccinate - pe toţi din UK şi de pe tot globul. ...Împrăştierea unor variante potenţial mai transmisibile va afecta în mod disproporţional pe cei vulnerabili şi marginalizaţi, adâncind inegalităţile". 

Din acest moment se deschide partida de poker în care fiecare licitează cu ce are: medicii vin cu şcoala de-au învăţat-o şi politicanul cu pariul său cu istoria. Se poate? Sigur că da, deoarece chestiunea vacanţelor a devenit acum una dintre cele mai importante mize ale supravieţuirii politice a liderilor şi, pare-se, singura perspectivă a liniştirii tensiunilor sociale pe principiul "măcar cu vacanţa asta am rămas, am suferit destul!". Vom vedea cine are dreptate şi, din păcate, este posibil 50/50 ca rezultatul să se numereîn statistici cu morţi şi procente de infectări, atât în UK cât şi, aşa cum se spune în avertismentul medicilor, în întreaga lume, tocmai din cauza deschiderii de luni a tututror punctelor de intrarae-ieşire din UK, ca înainte de pandemie. 

Este o demonstraţie suplimentară a gravităţii situaţiei globale, într-adevăr cântărită de politicieni doar în raport cu principiul panem et circenses. Tragedia încorporată, poate cu efecte pe o perioadă extrem de lungă, derivă din faptul că un pariu ca cel de care vorbeam este posibil numai din cauza faptului că, aflată sub un atac continuu cu mijloace perverse scoase din manuale militare privind războiul informaţional, profesia medicală a fost decredibilizată, batjocorită şi trecută în ridicol. Rezultatul este că deciziile în domeniu se fac după alte logici, conform altor motivaţii şi urmărind agende din ce în ce mai ciudate, imprimate de politicianism coroziv. 

Dar, evident, important este ce cred britanicii, Să vedem ce urmează.