Băiatul dintr-o fotografie de ziar. Miracolul celor 54,50%
0Ziua aceea, când ajungi la redacţie cu ochii mici, după ce te despărţiseşi greu de ea în puterea nopţii, după ediţia a doua. Ceva a fost astăzi diferit, dincolo de nevoia de o cafea mare şi neagră, înainte de şedinţa de sumar.
La recepţie, agentul de pază te salută şi îndrăzneşte să te tragă timid de mânecă. Te întâmpină cu ziarul “Click!”, care a ales să deschidă folosind un colaj al imaginilor cu români aşteptându-şi viitorul, ore întregi, la cozi kilometrice. Şi Portsmouth, şi Dublin, şi Paris, şi Valencia. Imagini însoţite de titlul „Respect, români!”, omagiu pentru miracolul numit 16 noiembrie 2014. Pentru că, în ciuda strădaniei la cald a zeci de analişti, bloggeri şi jurnalişti de a desluşi anatomia succesului numit Klaus Iohannis, deznodământul prezidenţialelor pare, la ore bune după închiderea urnelor, ireal.
„Am votat la fel ca băiatul”
Ai mai trăit filmul ăsta la ziar - cu victoria asupra Columbiei, cu pelerinajul la căpătâiul lui Corneliu Coposu, cu „Eu, tu şi Emil”, cu mineriada de la Costeşti, cu riposta Americii în Afganistan, cu „Nu pot ei fura cât poţi tu vota”, cu Steaua-Rapid în Cupa UEFA, cu Mick Jagger, cu „Mihaela, dragostea mea”, cu fularul de la Burberry; şi cu câte şi mai câte.
Agentul, George îl cheamă, pune degetul pe una dintre fotografiile de pe prima pagină a ziarului – „Uitaţi, aici, la coada asta de la Londra, e băiatul meu, cel cu canadiană albastră. L-am văzut în ziar, de dimineaţă, şi nu mi-a venit să cred. A stat opt ore şi a reuşit să voteze. Apoi au venit forţele de ordine şi i-au împrăştiat pe cei care n-apucaseră să intre la urne”, spune omul. „Costin e student la Contabilitate şi informatică de gestiune. Au venit nişte engleji în ţară şi l-au selectat, printre alţii, ca să continue studiile la Londra. Ca să se întreţină, băiatul munceşte în domeniul hotelier. Învaţă mult, se pregăteşte cât poate”, povesteşte el însufleţit.
„Dumneavoastră aţi votat?” Lasă ochii în jos: „La turul întâi, nu, că am fost de serviciu aici, la recepţie. Dar ieri am fost la vot. Sunt din comuna Borăneşti, Ialomiţa, ştiţi cum e la ţară, cu PSD, cu afişe, cu primaru’. Dar eu am votat la fel ca băiatul. Şi fără să-mi spună el”.
Pe blogul său, Mihnea Măruţă nu-şi ascunde mirarea: „Nu ştiu cum a fost posibil să câştige Iohannis. Nici măcar sociologii nu înţeleg cum de s-a ajuns ca, în turul al doilea, să-l voteze trei milioane şi jumătate de oameni în plus. Eu cred că e un miracol, aşa că nu-i voi căuta explicaţii”, continuă gazetarul. Şi are dreptate.
Domnul George şi feciorul lui, Costin, sunt şi ei parte din miracolul celor 54,50%. Al celor care au reuşit să vindece România, probabil definitiv, de roşu în gât.
Acest articol a fost publicat şi pe www.alinpaicu.ro