Avantajul României la început de an

Deşi pentru multă lume nu pare, România se află în acest an într-o poziţie privilegiată de care poate profita aşa cum a profitat de context când a fost, de exemplu, invitată în NATO.

Poziţia bună în care ne găsim la începutul acestui an ţine atât de factori interni cât şi externi. Suntem favorizaţi dar încă nu conştientizăm pe deplin acest lucru. Şi, în cazul în care nu ne dăm seama repede că fereastra de oportunitate s-a deschis, putem să pierdem startul şi să ne dăm pumni în cap peste câţiva ani.

Pe plan intern avem un guvern de tehnocraţi sprijinit în Parlament de marile partide şi care, în sfârşit, vorbeşte aceeaşi limbă cu preşedintele ţării. Asta după ani de zile de conflict instituţional puternic şi vocal. Ca să capitalizeze, acest guvern nici nu trebuie să se dea peste cap. E necesar doar să gestioneze suficient de bine banii contribuabililor într-un an electoral - când în mod tradiţional guvernele sunt mână spartă - şi să termine/pornească acele obiective pe care românii le cer de peste 25 de ani: Autostrăzi şi drumuri bune, trenuri mai rapide, reguli mai stricte în administraţie şi oprirea furtului public deşănţat. Apăsând pedala pe aceste obiective, guvernul Cioloş poate deveni din "supravieţuitor" sau "temporar" un candidat la guvernarea anilor următori.

Mai avem un parlament care - în an electoral - ar trebui să fie mai timorat în impulsul de a concepe legi proaste şi în acordarea de privilegii.

Avem şi două mari partide care, deşi timid, au plecat totuşi pe calea reformelor interne. Cu puţină presiune publică pe conducerea PSD şi PNL putem conta pe liste de oameni competenţi la parlamentarele din noiembrie. Iar în 2017-2020 România poate spera să aibă cel mai integru Parlament din ultimii 26 de ani.

Economia nu duduie dar funcţionează mai bine decât chiar înainte de criza mondială.

Semnele bune interne se adaugă unui context internaţional care ne plasează mai bine ca niciodată în competiţia cu vecinii. În jurul nostru sunt mişcări de trupe şi nelinişti pe toate fronturile. 

Ucraina nu avansează pe calea păcii cu Rusia. Moldova este, ca de obicei, între alegerea drumului spre UE sau spre Rusia. Ungaria se tot izolează în interiorul UE şi rămâne copil problemă al comunităţii de state europene. Polonia, cel mai disciplinat stat est-european din '89 până azi, a ales un guvern conservator care a alertat instituţiile europene prin derapajele democatice din ultima vreme: punerea sub control guvernamental a presei de stat este cea mai gravă dintre ele.

Bulgaria se reformează mult mai greu decât noi şi pare să nu ţină pasul cu România în special în problemele justiţiei. "Binomul" din care facem parte e posibil să se spargă din această cauză. Turcia joacă tare militar şi cere aderarea la UE dar şi bani pentru gestionarea milioanelor de refugiaţi sirieni.

Suntem, pentru prima dată după mulţi ani, pilonul stabil din Estul Europei cu baze americane şi scut operaţional.

Stabilitatea internă ne plasează în sfârşit în relaţiile externe drept un stat partener puternic în UE şi NATO, predictibil, fără derapaje politice şi instituţionale şi cu o economie care respiră. Mai avem reforme de făcut dar ele ţin în acest moment de reglajele fine mai degrabă decât de răsturnări de masă.

Cum vom profita şi ce putem câştiga din această poziţie stategică, stabilitatea noastră şi instabilitatea celorlalţi? Asta este întrebarea începutului de an.