Artilerişti ruşi acţionează în estul Ucrainei, în timp ce la Kiev, de Ziua Independenţei va fi o paradă militară
0
Realitatea câmpului de luptă, din estul Ucrainei, indică o agresiune acum asumată prin forţa faptelor de necontestat, care nu au nimic în comun cu iluzia unui Război Rece, ci cu o confruntare clară, între două state ex-sovietice, Federaţia Rusă ştiind efectul acestui duş rece, pentru ţările care au fost cândva componente ale URSS, două fiind deja semnatare ale acordului de înfiinţare a Uniunii Euroasiatice, alte două având acelaşi gând.
Opinia publică din America pare a ieşi din starea de indiferenţă faţă angajamentul strict diplomatic, al preşedintelui Barack Obama, de a combate agresiunea rusă doar prin discursuri bazate pe principii reamintite până la generarea neîncrederii în viitoarea lor aplicare şi prin acţiuni strict economice, ca reacţii la intervenţia militară a Rusiei în Ucraina.
Brusc, presa de peste Ocean pune preţ pe afirmaţiile din 22 august 2014, ale secretarului general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, care a declarat că unităţi de artilerie ale Forţelor Armate Ruse au intrat pe teritoriul Ucrainei şi au executat foc asupra trupelor ucrainene ce au misiunea de a restabili autoritatea guvernului de la Kiev, pe întreg teritoriul naţional, operaţiunea antiteroristă vizând lichidarea rezistenţei separatiştilor înarmaţi, echipaţi, antrenaţi, plătiţi şi conduşi de cetăţeni ai Rusiei, ofiţeri activi, cu grade diferite, buni executanţi ai ordinelor primite de la Kremlin.
Este prima oară când cetăţeanul american realizează că a fost trecută graniţa din zona bănuielilor - privind sprijinul multiplu al Moscovei, pentru acţiunile ţintind dezintegrarea Ucrainei -, în teritoriul certitudinilor.
Şi iată că dincolo de fumigenele imagologice, reuşite, ale Ministerului rus al Apărării, cu convoiul umanitar - cu sute de camioane, plimbate inteligent, până la exasperarea jurnaliştilor, dar şi a Kievului -, intrat în final, o bună parte din el, cum iniţial se dorea, pe teritoriul ucrainean, fără niciun control, apar profesioniştii în artilerie grea, care nici măcar nu mai au nevoie de perdele de fum.
Pentru oficialii de la Cartierul General al Alianţei Nord-atlantice, această înaintare a artileriştilor ruşi este sinonimă cu o escaladare a conflictului militar, deloc rece, ce opune Ucraina Rusiei aflată în evidentă ofensivă.
Aşa stând lucrurile se pare că păcăleala, mă scuzaţi, pauza strategică s-a cam terminat.
Conaţionala noastră, Oana Lungescu, probabil cel mai agreat purtător de cuvânt al NATO, din ultimii ani, a ţinut să menţioneze că, până la 15 august, anterior înaintării unor unităţi de artilerie rusă, pe teritoriul ucrainean, au fost furnizate Comandantului Suprem al Forţelor Aliate din Europa informaţii privind implicarea directă, în luptele din estul Ucrainei, a unor paraşutişti, subunităţi de apărare antiaeriană şi forţe speciale din armata Rusiei. Cu alte cuvinte, tot tacâmul...
Dacă se mai iau în calcul cei peste 45.000 de militari din forţele terestre şi aeriene ruse care aşteaptă la câţiva kilometri, mai la est, de graniţa Federaţiei Ruse cu Ucraina, imaginea este limpede.
Recapitulăm? Vineri, 22 august 2014, secretarul general al NATO condamnă, deci confirmă, prezenţa unor unităţi de artilerie rusă pe teritoriul Ucrainei, care au şi tras asupra armatei ucrainene.
Sâmbătă 23 august, cancelarul german Angela Merkel onorează oficial invitaţia preşedintelui Petro Poroşenko de a veni la Kiev, unde va avea dialoguri substanţiale cu şeful statului ucrainean, cu premierul în funcţie, Arseniy Yatsenyuk, cu primari din oraşe ucrainene.
Ultimul detaliu confirmând intenţia transferului unor atribuţii ale autorităţilor centrale la cele locale, care indică schiţarea unui plan de federalizare viitoare a Ucrainei.
Doamna Merkel va dori să asculte opiniile interlocutorilor săi privind situaţia de securitate din Ucraina, aceea care a mai rămas după anexarea peninsulei Crimeea şi pierderea controlului asupra unei părţi din estul teritoriului ucrainean.
Va fi interesată şi de viziunea gazdelor sale despre relaţia Kievului cu Moscova, dar şi de posibilităţile concrete de sprijinire a Ucrainei în actuala criză, care, după declaraţia amintită, a lui Rasmussen, poate fi numită război asumat.
După cum se ştie, anterior, duminică 17 august, la Berlin, ministrul de externe german Frank-Walter Steinmeier a discutat 300 de minute cu omologii ucrainean, rus şi francez, pentru a găsi o soluţie acceptabilă, pentru părţile aflate în conflict, aceea de a se ajunge la o încetare a focului.
A se observa nonşalanţa cu care ministrul rus de externe a reprezentat, de facto, interesele separatiştilor rusofoni.
Conform oficialilor germani, cei patru miniştri urmau să se consulte cu şefii lor de stat, apoi vor conveni o nouă întâlnire.
Şeful statului rus a reacţionat, ca de obicei, imprevizibil, şi astfel artilerişti ruşi au primit ordinul să facă o excursie pe teritoriul estic ucrainean, fost sovietic.
Apoi, preşedintele Ucrainei a precizat că, în urma unui dialog telefonic, a invitat-o pe doamna Merkel la Kiev, pentru a discuta chestiuni de interes comun.
Citind în oglindă, cancelarul german a fost persoana care a determinat această vizită, una cu două ţinte, cel de interes public şi acela confidenţial, despre care probabil doar vag au unele detalii preşedintele şi premierul Ucrainei, fondul problemei fiind cunoscut la discuţiile planificate într-o zi interesantă, 23 august.
Recapitulăm? Vineri, 22 august 2014, secretarul general al NATO condamnă, deci confirmă, prezenţa unor unităţi de artilerie rusă pe teritoriul Ucrainei, care au şi tras asupra armatei ucrainene. Sâmbătă 23 august, cancelarul de facto al Europei deloc euroasiatice, vine cu tolba veştilor parţial ştiute, la Kiev.
Pe 24 august, Ziua Independenţei Ucrainei va fi marcată de o paradă militară, în coloana căreia vor defila 1.500 de militari ucraineni şi 49 de blindate.
Conform anunţului public al Consiliului pentru Securitate Naţională şi Apărare, atât militarii menţionaţi cât şi vehiculele blindate vor pleca, pe frontul de est, imediat după aniversare.
Parada contează pentru moralul trupelor ucrainene, cred comandanţii care au avizat favorabil iniţiativa reluării acestei demonstraţii de forţă şi mândrie naţională, a cărei ultimă ediţie a fost în anul 2009, ulterior preşedintele din acea perioadă, Viktor Ianukovici, anulând asemenea ceremonialuri sub pretextul economisirii unor fonduri substanţiale.
Recapitulăm? Vineri, 22 august 2014, secretarul general al NATO condamnă, deci confirmă, prezenţa unor unităţi de artilerie rusă pe teritoriul Ucrainei, care au şi tras asupra armatei ucrainene. Sâmbătă, 23 august, cancelarul de facto al Europei, deloc euroasiatice, vine cu tolba veştilor parţial ştiute, la Kiev. Duminică, 24 august, de Ziua Independenţei Ucrainei, va avea loc o paradă militară, prima de acest fel în ultimii cinci ani.
Dar Angela Merkel nu este interesată în evoluţii militare, ci în negocieri utile.
Asta pentru că, săptămâna viitoare, preşedinţii Ucrainei şi Rusiei se vor întâlni la Minsk, pentru a reanaliza planul de pace al lui Poroşenko, anunţat la debutul acestei veri.
De ce la Minsk?
Pentru că acolo va avea loc reuniunea fondatorilor Uniunii Euroasiatice, preşedinţii Belarus, Kazahstanului şi Rusiei, unde vor fi invitaţi şi alţi preşedinţi din foste state sovietice.
Bătaia pe umărul preşedintelui ucrainean, cu palma, la modul figurat, a şefului statului rus, fiind o serioasă invitaţie la reflecţie, asupra utilităţii prezenţei Ucrainei în noua URSS = Uniunea Euroasiatică.
Occidentalii în general şi cancelarul german, în mod special, ar agrea un compromis, deşi doar Angela Merkel poate să îi spună preşedintelui Ucrainei, pe 23 august, ce îi va declara, între patru ochi, la Minsk, Putin lui Poroşenko.
În esenţă, să denunţe acordurile semnate cu Uniunea Europeană şi să organizeze un referendum privind dorinţa fiecărei regiuni actuale din Ucraina, de a rămâne sub conducerea Kievului sau de a se separa, pentru o ulterioară unificare cu Federaţia Rusă.
Se va mulţumi Putin cu promisiunea omologului ucrainean, că ţara sa nu va adera la NATO?
O întrebare retorică, ce nici ca o glumă difuzabilă, de Radio Erevan, nu are vreun efect practic.
Putin vrea toată Ucraina, alături de Federaţia Rusă.
Şi a dovedit, de când a venit la putere, că nu este omul jumătăţilor de măsură.
Poroşenko nu doar că este practic lăsat singur, de occidentali, la Minsk, dar nici nu are ce oferi omologului rus, acesta din urmă fiind numai aparent interesat de restabilirea dreptului de utilizare a limbii ruse, de vorbitorii nativi ai acestei limbi europene, în Ucraina, şi de o sporire a atribuţiilor liderilor administrativi ai regiunilor ucrainene, în mod special cele din estul şi sudul statului ucrainean.
Nu va mai fi niciun Război Rece, ci unul, după cum se vede, extrem de fierbinte şi în toamna care vine.
*********************************************************************************************
POST-SCRÍPTUM:
Voi posta, pe acest blog, însemnul distinctiv al Statului Major General al Armatei României, până când vor fi confirmate public:
1.) reîntoarcerea premierului la reşedinţa sa oficială, din Palatul Victoria,
2.) revenirea ministrului Apărării Naţionale şi a şefului SMG în birourile lor oficiale, de drept, de la etajul 1 al Ministerului Apărării Naţionale,
3.) repostarea galeriei şefilor M.St.M./S.M.G. la locul de onoare cuvenit, pe peretele din dreapta uşii conducătorului Statului Major General, la etajul 1.
Se încarcă comentariile...
