Antena 3, ANAF-ul 2 şi Anatema 1 (II)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Motto: „Într-o casă furată, hoţul se simte ca acasă”. Privatizarea din ţara noastră, petrecută după 1989, are un destin şi un stil aparte, care marchează toate domeniile de activitate, inclusiv Mass-media. Asociată fiind cu o firmă privată sau alta, mass-media devine, „volens-nolens”, una subordonată.

Încât, putem zice „Spune-mi sub ce stăpânire te găseşti, ca să-ţi spun cine eşti”. Nu trebuia să vină criza spaţiului de emisie închiriat, pentru ca „Antena-3” să îşi piardă Libertatea. Libertatea şi-a pierdut-o de multă vreme, încă de când stăpânul ei, Dan Voiculescu, regla din umbră diverse „cinstite matrapazlâcuri”, ca un „băiat deştept” ce se află. Altfel, pe ce căi, sau cum ar fi putut ajunge Varanul la averea imensă la care a ajuns!? Şi asta, în timp ce nivelul de sărăcie al majorităţii populaţiei era într-o continuă creştere. Am putea vorbi şi aici despre o „creştere negativă”, un paradox care, atunci când este vorba de oamenii ajunşi la limita „subzistenţei”, îţi poate da fiori.

Dacă „cinstitele matrapazlâcuri” se desfăşoară fără oprelişti, atunci ele intră în „ordinea lucrurilor”, adică devin fireşti, încât infractorul, în ceea ce face şi desface el, se simte chiar ca la el „acasă”. Spus pe scurt, într-o casă furată, hoţul se simte ca acasă. Dar, asta doar până vine-intervine DNA, ca să îl  trezească din somn, sau din visul devenit realitate. Şi nu mă refer aici la „Realitatea TV”. Scriitorul-senator Varujan Vozganian ar putea scrie o carte „Romanul Varanului Român”, cu care ar putea concura la obţinerea premiului Nobel. Dar, „Varan” este nu numai Dan Voiculescu, ci şi alţi confraţi aflaţi după gratii, sau în drum către ele, încât asistăm aici la un fenomen de regresiune, de tranziţie de la sociologie la zoologie.

Oprirea – pornind de la frânarea acestui fenomen de desfrânare, de fraudare financiară - începe cu DNA, cu numirea lui Daniel Morar în funcţia de Procuror. În romanul  despre care vorbeam, începutul se află pe vremea comuniştilor, dar după 1989, un punct de răscruce în „mersul treburilor” este dosarul ICA (numele poate fi şi de ibovnică). Pe atunci, Preşedinte de ţară era Traian Băsescu, iar Dacian Cioloş era Ministru al Agriculturii. După un proces care a durat 10 ani, Dan Voiculescu este condamnat la 10 ani de închisoare, cu executare. În viziunea echipei de la „Antena 3”, vinovat  pentru condamnarea Varanului nu este dânsul însuşi, ci este Traian Băsescu, respectiv Dacian Cioloş. Deci, dat fiind principiul fundamental al Echităţii („Os pentru os, dinte pentru dinte”) şi Traian Băsescu trebuie, la rândul lui, să fie „executat” cumva. De aceea, indiferent de tema sau problema care ar fi luate în dezbatere la „Antena 3” – multe dintre ele fiind actuale şi de interes -, mai devreme sau mai târziu ele ajung, în chip aproape fatal, la Traian Băsescu, „Duşmanul numărul 1” al lui Dan Voiculescu şi al „Antenei 3”. Astfel încât, dezbaterile, oricât de variate şi de bogate ar fi ele, se înscriu, în ultimă analiză, numai între două axe de coordonate, vinovăţia lui Traian Băsescu şi nevinovăţia lui Dan Voiculescu.  

Traian Băsescu  ar putea deschide un proces juridic, unul de revendicare a paternităţii expresiei „Antena 3 este aici”, care îi aparţine, anteniştii înlocuind doar semnul întrebării cu punctul. Dar nu în varianta „Punct şi de la capăt”, preluată de către Klaus Johannis din paremiologia populară. În acest sens, spuneam că o bună parte dintre emisiunile de la „Antena 3” devin spectacole regizate de Mihai Gâdea, din interiorul redacţiei, şi de către Dan Voiculescu din interiorul închisorii. Pe termen lung, se poate ajunge şi la mascaradă, înţeleasă ca o paradă de măşti care se succed în cascadă. Pentru Lucian Blaga „Timpul cascadă” este un timp al căderii şi al decăderii.

Tot o mascaradă, nu prea bine regizată, este şi spectacolul populist, organizat în „Piaţa Constituţiei”. De la distanţă, şi cu „ochiul liber”, poţi constata nişte evidenţe. Numărul celor prezenţi nu este egal cu numărul celor aşteptaţi, şi nici cu numărul celor declaraţi ca prezenţi, de către organizatori. Faptul că, din diverse regiuni ale ţării - coincidente cu „regiunile istorice” - vin mici grupuleţe cu pancarte mari, nu înseamnă că manifestarea are un caracter naţional. Apoi, marea majoritate („majoritatea zdrobitoare”) a celor prezenţi sunt oameni în vârstă. Iese izbitor în evidenţă contrastul dintre această mulţime de vârstnici – pensionari sau în pragul pensionării - şi membrii echipei de la „Antena 3”, unul mai tânăr ca altul, că este vorba de El (Dânsul) sau de Ea (Dânsa). În mulţimea venită sau adusă, am văzut şi doi copii mici, unul ţinut în braţe de către o mamă, altul purtat pe umeri de către un tată. Probabil că cei doi copii sunt programaţi, chiar de către părinţii lor, să ajungă în viitor, milionari ai contextelor oportune şi mai ales ai „subtextelor”, sau „revoluţionari de profesie”.

Despre calitatea prestaţiei oratorice a vorbitorilor este mai bine să nu vorbim. Merită să fie menţionată, ca model de comunicare non-verbală, căderea în genunchi, chiar în faţa „poporului”, a Danei Grecu. Dar, şi prestaţia artistică a cântăreţei Irina Loghin, faţă de care am avut, de-a lungul vremii, o admiraţie deplină. Cu vocea  de excepţie a dânsei, Irina Loghin cântă nişte texte în care elementele autentic folclorice sunt amestecate bizar cu altele, aduse la zi, actualizate. Ele ne pot evoca „vremurile de altădată”, adică anii 50 ai secolului trecut, în care „cântăreţul popular” da glas versurilor „Du-du duduie tractorul / Care ară cu motorul /Ară repede şi bine / Face plugul de ruşine”  sau, „Badea urcă pe tractor/ Eu l-aştept plină de dor”. Aş vrea să cred că Grigore Leşe, care distinge între folclorul autentic şi cel contrafăcut (folclor de „tip nou”) nu a asistat la acest spectacol stradal şi nu l-a văzut la TV, pentru a afla ce mai face „Badea” în vremurile noastre.

Invitat cândva la „Antena 3”, şi supus unui tir de întrebări tendenţioase (cu „skepsis”), fostul premier Mihai Ungureanu, aproape că l-a redus la tăcere pe vorbăreţul Mihai Gâdea. Lecţie care s-ar putea repeta şi cu un alt partener, care ştie să pună întrebări şi să răspundă pe şleau la întrebările puse. Numai că, acest organ de presă (care ne presează depresiv) ştie să-şi aleagă invitaţii „speciali” Laura Codruţa Kövesi a prezentat recent „Raportul DNA” pe anul 2015. Comentându-l, jurista de la „Antena 3” a descoperit  repede o mică fisură (o „chichiţă”), în care s-a scufundat ireversibil, ignorând complet datele statistice ale „Raportului”. N-ar fi fost rău ca la această „dezbatere” să fie invitat încă un Jurist (spre exemplu, Liliana Năstase, Jurista de la B1-TV), pentru a respecta neutralitatea, sau echidistanţa faţă de diverse  puncte de vedere. Pe această cale s-ar putea evita distribuţia, rămasă polară  şi nedreaptă, a Anatemei, într-o singură parte (Traian Băsescu) şi a Anaforei, doar în partea opusă (Dan Voiculescu) .

P.S. Când Libertatea se converteşte în Libertinaj şi în Libertinism, atunci, „volens-nolens”, adică pe ştiute sau pe neştiute, Necesitatea, ca o complementară fidelă a Libertăţii, se converteşte şi ea în Fatalitate şi în Fatalism. Ultimul bilanţ, distilat deja de-a lungul istoriei, a intrat în limbajul popular „Asta-i situaţia, n-ai ce-i face!”

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite