America fanatismului politic ucigaș
0Poate că asta este cea mai simplă explicație, în imediat, pentru tentativa de asasinat împotriva lui Trump. Dar fanatismul, în sine, nu mai poate constitui și explicația pentru un fenomen de fond care deja apasă foarte greu asupra societății americane dar amenință ca, aproximativ în aceleași coordonate, să se extindă și înspre Europa.
Analiștii de risc ai diverselor servicii de informații iau avertizat de ani de zile pe oamenii politici (și nu numai din SUA, acolo unde fenomenul violenței a devenit endemic) că, la un moment dat, urmează să se contopească urmările directe ale celor trei tendințe dominante: posesia legală de arme și muniții din ce în ce mai performante, apariția a din ce în ce mai multe formule, la fel de legale, de perfecționare în trasul cu arma de la cea mai fragedă vârstă și, în fine, apărută mai târziu în documentele programatice ale partidelor și reluate în discursurile din ce în ce mai ofensive ale, transformarea oponentului politic în dușman.
Discursul politic devine unul de mobilizare a națiunii, în orice caz a acelei părți de națiune care reprezintă electoratul super-convins și dedicat cauzei al unuia sau altuia dintre candidați, nu numai în favoarea proprie platforme, ci, mai ales, împotriva adversarilor. Caz în care consecința este firească: discursul electoral de tip clasic, organizat pe puncte de doctrină și promisiuni de măsuri sociale se transformă progresiv, dar iremediabil, într-un discurs organizat pe principiile primitive dar extrem de eficiente ale propagandei militare de război. Politicienii adverși sunt descriși ca o amenințare directă pentru viitorul, prosperitatea și unitatea spirituală a națiunii, dușmani ai credinței strămoșești și familiei tradiționale, etc. Idile lor pernicioase trebuie eradicate cât mai rapid, trebuie ștearsă urma prezenței lor în sânul societății dacă vrem ca sângele poporului să fie purificat , chiar prin suferință.
Desigur că nebuni justițiari au existat dintotdeauna, istoria e plină de asemenea exemple, dar mi se pare că niciodată, ca acum, nivelul violenței nu a atins atât de profund toate straturile sociale și nu a amenințat atât de teribil existența statului în coordonate imaginate după cel de-al Doilea Război Mondial. Politicienii văd că se întoarce împotriva lor un val pe care ei înșiși l-au declanșat sau l-au favorizat atunci când au privit cu un ochi cel puțin îngăduitor, dacă nu chiar au aprobat tacit sau direct, diversele teorie ale conspirației cu care se argumentau chemările la violență.
Se întoarce acum, cu o capacitate destructivă însutită, mesajul subliminal implantat cu grijă în mintea tuturor adepților sectelor sau mișcărilor conspiraționiste, că nimic nu poate fi rezolvat altfel decât prin a pune mâna pe armă. Nu mai este vorba despre asasinate politice reușite sau nu. Este vorba despre o evoluție socială înspre soluția asasinatului politic ca expresie a credinței politice ca statul a fost confiscat de puterile inamice, oricare ar fi ele. Caz în care crește exponențial atracția pentru mișcările de tip vigilantes cum sunt atâtea dintre milițiile care activează în multe state americane și care încep să se organizeze și în Europa. Cele mai multe dintre ele se inspiră dintr-o carte celebră, The Turner Diaries scrisă în 1978 de neo-nazistul William Luther Pierce, „Biblia” multora dintre cei care, printr-un asasinat exemplar sau printre-o serie de asasinate ar fi declanșat conflicte rasiale transformate ulterior într-un război care să răstoarne guvernul SUA.
Iată că unii cred în asta și sunt mereu gata să iasă la treabă. Dar ce se va întâmpla oare în Europa dacă nemulțumirile se vor concentra în asemenea paradigmă a violenței?