Alina Mungiu-Pippidi: Securistocraţia. Cînd specialişti egal securişti

Alina Mungiu-Pippidi
Alina Mungiu-Pippidi

Fără a-i căuta vreo scuză perechii Iohannis, că nu are nici una, trebuie spus că nu s-ar fi scufundat atît de adînc regimul lor dacă ar fi avut lîngă ei măcar cîţiva oameni – fie de la PNL, fie dinafară – şi nu ar fi fost atît de suprem însinguraţi, fără nici un fel de anturaj profesional, nici din partea unui partid aflat la pămînt după perioadele Băsescu şi USL, nici din partea societăţii civile, că nu cunoşteau pe nimeni.

Vidul a fost umplut întîi de oamenii lui Adrian  Năstase gen Dan Mihalache (deja la PNL de pe timpul lui Crin Antonescu), Leonard Orban şi Bogdan Aurescu, de oameni de pe rangul doi sau trei care erau submediocri din plecare şi au avansat că nu mai era nimeni, şi, desigur, de serviciile secrete, care au specialişti la toate, dar, cu excepţia parţială a SIE, de nivel provincial balcanic. Aşa de specialişti sunt, că pe analiza lor România s-ar fi alăturat ungurilor contra Bruxelles la criza refugiaţilor, armata rusă e încă în Bielorusia şi nu a intrat în Ucraina, iar Transilvania (şi UDMR) nu a fost deja cumpărată într-o considerabilă proporţie de FIDESZul lui Orban Viktor în ultimii cinsprezece ani, în vreme ce SRI sărbătorea în fiecare martie succesele sale în lupta cu ungurii arestînd vreun scăpat de la alienaţi şi arătîndu-l cu degetul ca pe o mare ameninţare. Cînd şeful statului a spus că la legile Siguranţei au lucrat nişte ”specialişti”, cărora le-a dat de altfel asigurări că nu au de ce a se teme, el exprima în mod naiv chintesenţa regimului Iohannis: securişti pe post de specialişti, de la apărare la revistele de dirijat opinia publică intelectuală, atîta cîtă mai e. Semnalul general dat de această filosofie a fost catastrofic pentru instituţii, şi s-a ajuns ca la toate – birocraţi, analişti, experţi în comunicare, comentatori la TV şi editorialişti în gazete să se instaleze o clasă submediocră de parveniţi ai serviciilor, care au avansat datorită relaţiilor lor oculte şi au tot interesul să ţină la distanţă pe oricine a reuşit în mod autentic. Nu că pe spaţiul public ar fi mare concurenţa – Cătălin Drulă, cel mai radical contestatar, vine tot dintr-o familie cu background de acest gen, să nu mai vorbesc de restul echipei Barna, minus BarnaDar oricît de surprinzător ar suna, trebuie spus clar că elită alternativă există, că şi în străinătate şi în România există oameni de afaceri şi specialişti autentici, care şi-au tăiat treptat relaţiile cu o ţară în care partidele corupte au fost înlocuite de o ocultă care percepe acum comisioanele din toate, dar care e şi mai nemeritocratică, pentru că nu are de trecut nici măcar proba votului, aşa superficială cum e ea.

Dar pînă la vot au reuşit un lucru extraordinar, să distrugă complet opinia publică. Nu e o întîmplare că nimeni nu observă ce fac, nu are cine să observe, toate poziţiile din care poţi observa ceva sunt ocupate de ei şi toate difuzoarele sunt ale lor. Oamenii care sunt lucizi faţă de România lui Iohannis nu află de la social media sau din Dilema veche, ci din propriile lor observaţii. Oamenii de bună calitate au închis televizoarele demult. Ei nu sunt controlaţi de ocultă, dar nici nu mai au nici un control asupra a ce se întîmplă în societate, şi e greu să te izolezi dacă nu eşti pensionar sau nu ai venituri din străinătate, că mare parte din oportunităţile de afaceri şi spaţiul public sunt ocupate de securistocraţi.

Securistocraţia are două mari interese.

Primul, să nu se creeze în România vreun sistem autentic, fie şi limitat la lumea academică, care să permită evaluări pe merit, măcar ca titlu de referinţă. Pasiunea care apucase Academia acum mai bine de zece ani, cu scientometria, s-a stins. Deşi e simplu să evaluezi şcoli şi universităţi, ce să mai spun de activitatea individuală academică, cum am arătat de atîtea ori, e de fapt imposibil să o faci fără a tulbura echilibrul de putere stabilit. Meritocraţia vine cu piaţa – că e vorba de o piaţă comercială, de una academică sau a audienţei, şi de asta s-au făcut enorme eforturi de a distruge orice piaţă, care ar mai fi pus lucrurile la locul lor. Aceasta e o problemă de sistem, generalul Ciucă nu e decît un alt general Oprea, sau Tobă, l-ar putea chema oricum, avansat acum de sistem pentru viitorul său. Că el personal are un accident biografic e doar exemplar, că statul de drept e călcat în picioare pentru acoperirea lui e natural. Ciucă e un nimeni: sistemul îl acoperă că se acoperă pe sine. Iar acoperirea s-a petrecut deja în 2021, cînd toate şcolile doctorale care au produs generaţii de pseudoteze au fost reacreditate de un sistem patronat de Sorin Câmpeanu, minus patru care n-au mai cerut acreditarea. Astfel s-a legalizat un sistem fraudulos, fabrica de doctorate la români, din care cele militare sunt doar o mică parte. Contrar a ce crede lumea, CNACTDU nu a avut niciodată puterea să respingă doctoratele de acest gen, putînd doar, în cazuri flagrante de plagiat, să comande referate speciale, dar spălînd altfel discipline întregi. Figuri ale puterii precum Victor Ponta (PSD) sau Cristian Buşoi (PNL) au fost făcuţi scăpaţi de CNACTDU la rînd, sub înaltul patronaj al preşedinţilor Academiei Române, Ioan Aurel Pop şi Ionel-Valentin Vlad. Pe lîngă ei însă, curg zeci de teze la care îndrumătorii şi comisia nu au băgat de seamă, de exemplu, că prenumele lui Tolstoi e Lev, nu Vladimir, şi care au trecut testul de plagiat, că autorii nu au copiat de pe Internet. Iar CNACTDU nu are puterea să le ia titlurile, le validează. Reamintesc că am sesizat DNA pentru că Ministerul Educaţiei, sub Monica Anisie, m-a exclus din CNACTDU după ce afişaseră rezultatul procedurii de selecţie, publicînd al doilea ordin de ministru care să îl anuleze pe primul – le scăpasem – şi că DNA, deşi i-a prins că şterseră de pe site primul ordin ca hoţii, noaptea, nu a putut face nimic. Dacă eram înăuntru, la ora asta citeaţi un volum de perle acreditate din toate domeniul creat de actualul regim, de ştiinţe politice, militare şi de securitate. Perle originale, nu plagiate, care te fac doctor în ştiinţe la români.

Ca atare, deşi apreciez că vreo două gazete sprijină pe Emilia Şercan în demascarea ei curajoasă a premierului, o luptă autentică, mai ales la ziarişti, pleacă totuşi de la înţelegerea realităţii. Iar asta e aşa: regimul a legalizat producţia de gîndaci, şi ne lasă să ne luptăm cu cîte un gîndac anume, în care timp vreo mie mai vine pe ţeavă, pe lîngă trupele dinainte care au umplut tot spaţiul. Cine nu a observat ce s-a întîmplat fie nu e un observator bun, fie are alte interese în lupta anti-Ciucă. Că pe viitor în locul CNACTDU va fi o comisie de etică nu ar conta, dacă aş numi eu comisia de etică (e destul să aibă un singur om pe domeniu, cel cu cele mai multe publicaţii internaţionale, în rest se comandă referate oarbe, aşa merge lumea, nu e nevoie de un organism cu sute de membri). Ce contează e că au cîştigat rectorii şi au reacreditat fabricile lor de doctorate, calitatea nici nu se mai discută, doar în situaţii excepţionale de plagiate la oameni celebri se va ajunge la control. Asta trebuia contestat, şi din 2021, acum e doar finalul legalizării unui sistem fraudulos, de altfel asimetric, că sistemul merge la unele specialităţi şi la unele universităţi – e majoritar fraudulos la altele. Întregul pachet de legi ale Educaţiei arată slăbiciunea regimului şi cum securistocraţia a încălecat complet specialiştii: pentru nişte reforme ale evaluării şi programei se dau grupurilor de interese puternice – rectori, colegii naţionale – tot ce vor. E încă o dată un avans ca toate ale României după 1989 – democratizare fără decomunizare, Europenizare fără democratizare, şi tot aşa. O reformă a educaţiei în care grupurile de patronaj primesc tot ce vor ca să consimtă la nişte schimbări, poate pro-meritocratice. E ca şi cum îl mituieşti pe unul ca să se alăture luptei anticorupţie.

În paranteză fie spus, am organizat prima Coaliţie pentru universităţi curate cînd Comisia de Etică a Universităţii din Timişoara, unde strălucea dl Victor Neumann, între timp dovedit colaborator al Securităţii, a votat să fie exclus din universitate un profesor care denunţase un coleg că vindea studenţilor teze de licenţă din anii precedenţi, pe motiv că dăunase imaginii universităţii. Am publicat atunci în România liberă lista membrilor Senatului care urmau să voteze excluderea la propunerea Comisiei de Etică. Senatul nu l-a mai dat afară pe avertizor, dar dacă azi Universitatea de Vest e un loc mai bun nu ştiu. Noi am făcut trei coaliţii pentru universităţi curate, cu ajutorul Emiliei Şercan, Ligiei Deca şi a zeci de tineri cu diplome luate la cele mai bune universităţi, dar iată că nu am avansat prea mult, că am avut de ales între Ponta şi Iohannis la preşedinţie.

Al doilea interes al acestui grup priveşte Legile Siguranţei. Ele sunt ca legile Educaţiei propuse de regimul Iohannis: o legalizare a unei insidioase cuceriri a instituţiilor şi economiei de către securistocraţie, care s-a petrecut deja. Sub ochii noştri şi-au numit oameni în Curtea Constituţională (pe care o apăram cam singură acum vreo 3 ani ca pe bastionul statului de drept) şi au încercat să securizeze toate arhivele, chiar şi cele istorice. Şeful statului, un om perfect normal cîndva, nu a scos o vorbă faţă de această aberaţie, contra căreia s-au mobilizat toţi istoricii. După mintea lui Bode-Kalaşnikov, unul din băieţii de viitor ai regimului, şi secretele Siguranţei lui Antonescu trebuie să rămînă secrete.

Ce e semnificativ, este că toate generaţiile nu mai sunt în concurenţă sub acest regim, de la Răzvan Teodorescu, portavocea regimului Iliescu, cel eliberat de mineri pe 13 iun 1990 la ultimul tinerel cu masterat în informaţii care face talk-showuri strategice la radio  anti-Putin şi şi-au dat mîna. Despre economie nu mai spun- nu e nevoie de informaţii confidenţiale, pe European Public Procurement Scoreboard, pagina Comisiei, vezi cum corupţia în achiziţiile publice a tot crescut, trendul raportat de mine ca pozitiv în 2012-2013 s-a întors sub acest regim spre negativ. Mare parte din cîştigătorii acestor ani în care competiţia a tot scăzut sunt membri sau contribuabili la securistocraţie. Piaţa e călcată în picioare.

Iohannis e ales de popor cu cea mai mare legitimitate ca număr al voturilor, şi nu o să-l demită pe el o trupă de antivaccinişti pro-Putin. Dar Bode, Câmpeanu şi Predoiu ar trebui să îşi facă bagajele cum şi le-a făcut pesedistul de la Agricultură (de fapt e irelevant în ce partid sunt). Au validat fraude, aberaţii legislative, călcări în picioare ale statului de drept. Generalul, şeful lor, e ţinut în frunte doar de trocul cu PSD. E momentul nu să plănuiţi să îl faceţi viitorul Iohannis, ci să îi găsiţi înlocuitor. Ce a mai rămas din baza PSD şi PNL, acolo unde te mai întîlneşti cu votanţii, să se mişte un pic să salveze măcar aparenţele dacă vrea ca la alegeri AUR, USR sau o alianţă între ei să nu îi cureţe. Nu vă mai păcăliţi cu sondaje de casă! Poporul nu iubeşte profitorii, cu grade sau fără, şi îi dă periodic la fund, cu riscul de a aduce unii noi.

Puteţi comenta acest articol pe România Curată

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite