Alina Mungiu-Pippidi: Cinci întrebări despre politica prin DNA

Alina Mungiu-Pippidi este preşedintele SAR şi fondatorul portalului Romaniacurata.ro

E permis să folosim politic DNA contra lui Ponta, doar pentru că Şova şi tabăra lor sunt duşmanii anticorupţiei şi independenţei procuraturii? Cu alte cuvinte, de ce nu ar fi permis să foloseşti metode dinafara statului de drept contra duşmanilor statului de drept?

Pe post de bun venit acasă am ascultat marţi seara în taxiul de la Otopeni pe Sorin Roşca Stănescu, eliberat condiţionat pe motiv de bună purtare din penitenciar fără a fi restituit nimic din sutele de milioane cu care statul a fost prejudiciat în dosarul Rompetrol (de grupul din care SRS făcea parte), explicând vocal prin talk-showuri la Realitatea cum că e imoral ca Victor Ponta, un om deocamdată doar urmărit penal de DNA, să ne mai discrediteze în Europa ca premier al României.

Nu m-am mirat aşa de tare, că am observat mai demult că editorialele lui Roşca figurează la loc de cinste pe Facebookul PNL şi echipa lui de comunicare face mai departe kompromatele şi ce mai e necesar pe la liberali. Dacă în sfârşit DNA o să ajungă să îl lege pe Ponta pe subiectul ştergerii datoriei Rompetrol lăsată moştenire de Patriciu, cred că nu ziaristul de investigaţie Daniel Befu, autorul, sau eu, editoarea acestei dezvăluiri, vom fi primii prin studio să ne felicităm, ci tot SRS şi compania, ţeparii din ciclul precedent. Că ţeapa la români evoluează prin cicluri electorale.

Ponta, desigur, trebuia să plece de când a făcut mizeriile cu migraţia şi votul din diaspora. Dar cum n-a plecat, iată că suntem în situaţia de a încerca să-l dăm afară pentru un dosar de fraudă minoră, nu corupţie, în care DNA nu ar fi trebuit normal să aibă jurisdicţie deloc (prejudiciul e de vreo 30.000 de lei, Şova plus asociaţii, adică mult sub limita DNA) şi în care cea mai serioasă acuzaţie e că au ţepuit statul umflându-şi notele de plată, dar nu e vina lor că statul le-a acceptat, că ei erau în opoziţie şi nu aveau cum să le bage pe gât rapoartele lor. Niciunul din noi nu acceptă ca zidarul sau instalatorul să ne umfle nota de plată, numai statul are acest obicei şi privilegiu, fie că la mijloc sunt politicieni din opoziţie sau de la putere (cazul Alinei Gorghiu sub guvernarea PNL). Cum remarca just colegul meu Gabriel Bejan de laRomânia liberă, nu sunt mari diferenţe dintre contractele de asistenţă juridică încheiate în 2009 de şefa PNL cu AVAS, instituţie condusă de fostul ei şef Teodor Atanasiu, şi cele ale lui Ponta şi Şova cu Rovinari şi Turceni.

Ei, aici se deschid întrebările şi dilemele noastre, pentru cine mai are scrupule să şi le pună. Sincer, cred că am rămas puţini scrupuloşi şi şi mai puţini interesaţi. Şi asta e prima: e permis să folosim politic DNA contra lui Ponta, doar pentru că Şova şi tabăra lor sunt duşmanii anticorupţiei şi independenţei procuraturii? Cu alte cuvinte, de ce nu ar fi permis să foloseşti metode dinafara statului de drept contra duşmanilor statului de drept? Sau persoane. Mi se pare uimitor că doar presa lui Voiculescu se agită cu procurorul Emilian Eva, când noutatea că doar folosind un procuror corupt am reuşit să-l condamnăm pe Voiculescu e totuşi de interes public.

Reţineţi această primă întrebare că o să vreau răspuns la ea.

A doua mi-a venit în minte la întrebarea foarte naivă a unui ziarist străin foarte bine intenţionat. Omul m-a întrebat dacă suntem pe cale să răzbim corupţia, acuma că a ajuns DNA la primul ministru. Şi nu a înţeles de ce întâi am râs, şi pe urmă m-am enervat. Că nici la bunii cunoscători devotaţi ai ţării noastre imaginaţia lor limitată de occidentali cumsecade nu ajută să priceapă felul în care avansează românii, ca acei prizonieri care sapă tuneluri să evadeze şi după ce le cad de n ori în cap sau se reia acţiunea de la capăt ca în video gamescând faci vreo greşeală, tot descoperi după vreo doi ani de săpat că ai mers, ca abatele lui Monte Cristo, din cauza unei mici erori geometrice, nu spre libertate, ci spre un alt zid. Zidul mai din spate, cel după care e stânca.

Aţi auzit sigur cu toţii propaganda foarte zgomotoasă a filmului lui Tudor Giurgiu De ce eu?,despre procurorul Cristian Panait. Filmul nu e prea bun: dar Dan Tapalagă şi Laura Ştefan au ales să-l facă un mare exemplu care să inspire şi pe alţi bravi procurori în lupta cu mafia şi să-l deosebească pe răposat de Victor Ponta, colegul său de atunci care şi-a arătat caracterul nesărind la rândul lui pe fereastră. Cum filmul bate viaţa numai când e veridic şi de mare calitate, nu a ieşit mai nimic. Dar zilele astea a apărut adevărata capodoperă, o proză scrisă de una din cele mai talentate prozatoare (nelaureată, nu face parte din nicio gaşcă literară), Dollores Benezic, cu o poveste mult mai autentică sintetizând cinsprezece ani de luptă la CEDO a APADOR Comitetul Helsinki, pentru a redresa o eroare judiciară pornită de procurorul Panait pentru care o femeie nevinovată şi-a văzut viaţa şi familia distruse, şi unde procurorii, până foarte recent, primele instanţe şi mai ales românii, nişte martori falşi entuziaşti când vine vorba de interesul lor, şi-au dat mâna pentru a face o nedreptate. Pentru cine nu ştie, indicele de condamnări nu se citeşte la sută la sută succes, ca la popice, şi specialiştii internaţionali în drept comparat consideră că un stat unde judecătorii din curţile penale dau condamnări de sută la sută aşa cum cer procurorii NU are o justiţie independentă. Pentru mine întreaga istorie, dincolo de calitatea persoanelor, de la femeia nedreptăţită, Daniela, o luptătoare de mâna întâi, la avocaţii de la APADOR CH, care de un sfert de veac luptă pentru deţinuţii din puşcării şi oamenii abuzaţi de poliţie, nu a fost o surpriză aşa mare. Calitatea procurorilor de la Sectorul 1 Bucureşti îmi e cunoscută demult, ei sunt cei care nu au avut ani de zile curaj să închidă o plângere penală contra mea a lui Ghiţă Funar cum că fac analize false (nu e nici un articol în vreun cod contra, dar au fost aşa de deştepţi că mi-au cerut ”metodologia” analizelor mele), în schimb au dat NUP să îl protejeze pe Oprescu şi şefii de la Eurocontruct la demolarea Halei Matache, spunând că nu se poate identifica obiectul crimei – te cred, că hala e demolată). DNA îi şi umflase pe ăştia de la Euroconstruct între timp, şi procurorii de la 1 tot cu asta o ţineau, aşa cum, după ce eroina are deja decizie CEDO şi merge pentru reabilitare în instanţă, procuratura bravă îi cere iar condamnarea. La fel, eram psihiatru lucrând la o teză pe sinucidere (niciodată terminată) şi redactor şef la Expres când s-a sinucis dl Panait, şi ca atare am citit toate detaliile şi ştiam de atunci că omul e bolnav, să nu credeţi cumva că vreun om normal, oricît de stresat, fuge de lângă familia lui şi sare de pe marginea terasei sub ochii lor. Nu am scris nimic când cu filmul, că familia aceea o mai fi pe aici şi mi-am zis că le ajunge, dar mi-am dorit ca România să aibă, ca SUA, o instanţă care să aprobe filmele şi să nu permită folosirea unei boli psihice în scop propagandistic.

Dar sigur, o să spuneţi, propaganda e justificată? La cât aruncă A3 pe DNA şi anticorupţie, de ce nu avem şi noi dreptul să facem propagandă contrară, e pentru o cauză bună, deci e acceptabil ca faptele să fie doar un pretext? Şi asta e întrebarea a doua.

Dar nu e ultima.

În luna noiembrie am înfrânt maşina de traseism a PSD prin vot. Şi o să o facem ori de câte ori trebuie, numai să avem pe cine vota. De atunci însă, văd că mecanismul schimbării lor de la putere nu a mai mers. E adevărat că nu am ieşit îm stradă, noi, societatea civilă, şi în parlament nu e majoritate. Dar acesta să fie un motiv pentru care la legile electorale, la salariile demnitarilor, la pensiile privilegiate pentru militari, poliţie, diplomaţi şi chiar staff parlamentar s-a realizat un blat perfect între PNL şi PSD? Şi dacă aşa stau lucrurile, e oare normal ca Ponta şi Dragnea să fie atacaţi doar judiciar, şi nu pe mari dosare; unul că şi-a umflat factura ca avocat, iar altul că a a vrut să organizeze o tombolă pe care nu a mai organizat-o (v-am prezis din 2012 că Dragnea nu va fi găsit vinovat la chestia cu mobilizarea electorală prin telefon, că se întâmplă şi în America)? Pe lângă că asemenea atacuri în afara alegerilor scutesc pe cei care profită de ele să mai convingă pe cineva că au vreun merit (destul că ăia pe care vor să îi dea jos sunt criminali) se pune întrebarea: chiar vrem să avem prim miniştri şi preşedinţi înlocuiţi nu prin alegeri, ci prin hărţuiri judiciare, crede cineva că asta e calea pentru statul de drept şi democraţie? În fond, dosarul lui Ponta poate merge la instanţă oricum şi vom vedea ce va găsi instanţa. Dar tare mă tem că, dacă asta e tot ce avem contra lui, nu vor găsi mare lucru, iar noi creăm un precedent care poate fi folosit şi mai departe. În cuvintele lui Daniel Morar, intervievat deAdevărul  ”… mie mi-a atras cineva atenţia cât eram şef al DNA-ului şi vreau să spun şi eu lucrul acesta mai departe. În acest moment, ca şi în anii anteriori, DNA-ul a început şi s-a bucurat de atâta credibilitate încât orice acţiune a DNA-ului pare dorită, pare corectă, pare justificată ş.a.m.d. Trebuie foarte mare atenţie pentru ca la adăpostul acestei credibilităţi să nu se comită greşeli şi mai ales abuzuri. E un moment în care toată lumea validează ce face DNA-ul, e un lucru la care n-am sperat în urmă cu zece ani, dar acum trebuie să ne gândim la risc. Adică trebuie să facem lucrurile normal. Nu trebuie să mizăm pe această credibilitate pentru că nimic nu durează la nesfârşit”   Şi ”… când din partea SRI au apărut ameninţări directe la Curtea Constituţională sau ameninţări prin articole de presă, atunci deja s-a depăşit un cadru legal. … Nu, n-au puterea să ameninţe instituţiile statului şi nu trebuie să se mai ajungă aici. La fel cum o declaraţie a unui reprezentant al SRI-ului că urmăreşte dosarul până la soluţionarea definitivă este de neacceptat şi de neînţeles. .. Încerc să evit să vorbesc despre ce se întâmplă acum la DNA, din motivelele pe care vi le-am spus. Dar puteţi avea un răspuns din modul cum am procedat eu. Niciodată în comunicatele DNA-ului, în vremea când eram şef al DNA, nu a existat că „Acest dosar s-a realizat cu sprijinul SRI”. … (Iar) în dimineaţa zilei următoare ultimei decizii de respingere a legii „Big Brother 3”, legea privind securitatea cibernetică, domnul Greblă a fost ridicat şi dus la DNA ”.

Şi aşa ajungem la ultimele întrebări : chiar credeţi că numai PSD încearcă să influenţeze justiţia? Cum a ajuns anticorupţia noastră să fie bazată aşa de mult pe nişte servicii despre care ştim că nu sunt sub control civil, ci mai degrabă – cazurile Mihai Răzvan Ungureanu sau Victor Ponta, ca să nu mai spun de alţii – ele îi selecţionează pe oamenii politici care vor ajunge în funcţii? Când ai un om ca Daniel Morar, mai bine îl asculţi atent. Că la ora asta nu poate spune nimeni că motivul pentru care Elena Udrea a intrat în puşcărie în ianuarie în acest an şi nu anul trecut e altul decât că serviciile l-au abandonat pe fostul şef al statului, Traian Băsescu, şi au încetat protecţia apropiaţilor acestora. Or, asta înseamnă clar că a existat un control politic, limitat, dar a existat. Exercitat prin servicii, care prin natura muncii lor, nu sunt transparente.

Iată de ce, cu toate micile satisfacţii când mai e ridicat câte unul despre care scriu de peste 15 ani, nu cred că România e la începutul vreunui cerc virtuos vara asta. Despre adevăratele cercuri virtuoase şi ţările care au reuşit totuşi să controleze corupţia, data viitoare.

Puteti comenta acest text pe portalul de buna guvernare Romaniacurata.ro