Alina Mungiu-Pippidi: Ce suntem dispuși să dăm Rusiei și Chinei?

Când la locul unei luări de ostatici e chemat un negociator profesionist, acesta primește un mandat de la șefii lui. I se spune ce poate da și ce nu poate da teroriștilor care au ostaticii. Le dăm un avion, dacă cer, și drept de plecare într-o terță țară? Le dăm bani? Sau le dăm doar promisiunea că nu îi vor împușca trupele anti-tero dacă nu rănesc pe nimeni, ies afară cu mâinile sus și acceptă să fie deferiți justiției, care îi va trata echitabil? Nici un negociator nu e trimis să spună că nu are nimic de dat și să amenințe numai. Asta poate să o facă și șeful anti-tero cu un megafon. Negocierea e o profesie, și printre cele mai prețuite.

De când a început invazia rusească din Ucraina, și mai precis de când am scris textul ”Nu-i credem pe ruși nici când spun adevărul” fac eforturi să pricep, ca omul cu doctorat în psihologie, dacă noi avem ceva de negociat sau nu. Inițial a părut că nu: pentru că războiul a rezultat în urma eșecului unor negocieri pe baza acordului de la Minsk. Puterile europene erau dispuse să îi lase lui Putin Crimeea și să accepte federalizarea Donbas în schimbul acceptării de către Putin a Ucrainei în sfera de influență vestică, dar opinia publică ucraineană, Zelenski și SUA nu au vrut. Și așa teroristul a trecut la fapte, și tot omoară ostatici. E adevărat, eroicii ucraineni masacrează și ei din teroriști, ba chiar și din propagandiști, deci nu e unilateral, dar fapt e că avem război pentru că negocierile au eșuat, nimeni nu a fost dispus să dea nimic, iar de atunci zonele de negociere se tot restrâng.

Acum domnește ideea că Europa și Rusia se vor separa pentru totdeauna, noi vom continua să ne cumpărăm energie mai scumpă din alte țări, la fel de puțin democratice, dar ceva mai puțin periculoase pentru noi (Arabia Saudită, Azerbaidjan, Qatar, UAE), deși unele au cotizat la terorismul islamic din greu. Iar rușii vor continua să se lipsească de șampanie la caviar și de semiconductori.

Lumea țipă la Raiffeisen să plece de acolo, uitând câți ani a durat să fie deschise piețele din Rusia băncilor occidentale, și cum au fost firmele împinse de politicieni să meargă acolo inițial, așa cum azi politicienii le împing în India (care alunecă rapid pe panta autoritarismului) și până de curând au fost împinse în China. Noi am vrut acces pe aceste piețe incerte, că firmele au estimări de risc și se gândesc înainte să se bage. Politicienii și-au zis că o să îi transformăm noi economic pe ruși și chinezi - și cu profit pentru noi - nu că o să corupă ei firmele noastre, cum de fapt s-a întâmplat.

Ca atare, mesajul transmis Chinei de negociatorii noștri europeni, să trateze mai bine firmele noastre europene și să facă bine să nu ajute Rusia în vreme ce acordul de liber schimb e declarat mort e aiuritor. E ca și cum îi spun eu vecinului care îmi aruncă gunoi peste gard fiindcă nu are tomberon, să și-l ia și să îl ducă și pe al meu la reciclare. De ce ar face el așa ceva, când e cine este? Doar dacă am mușchi mult mai mari ca el și se teme că îi sparg mașina, casa, că îi presar gunoiul pe verandă etc. De ce s-au dus Macron și Ursula von der Leyen în China, ca să facă de acolo declarații cu ce le-au spus ei la chinezi, pe care le puteau face de acasă? Macron a recunoscut deja că dialogul e angajat, dar s-au făcut zero pași înainte. Numai pe canalele oficioase franceze și europene - France 24, Euronews - vizita a fost proclamată deja un succes. Dar chinezii nu au fost intimidați, au fost iritați, dimpotrivă, cum ar fi oricine de un negociator care nu are nimic de oferit, doar de amenințat. Că veni vorba, cine a scris discursul Ursulei von der Leyen de la EPC despre China ar putea lucra în serviciile noastre sau alte zone militare (au oameni și la Comisie, și în think-tank-uri), că prea nu știe nimic despre China. Asemenea lucruri nu se spun în ajunul unei vizite - o premieră diplomatică, golești vizita de orice conținut și nu se spun, în general. Nu verși peste China un narativ anti-Rusia și anti-China standard, la nivelul cu care te lupți pe Facebook cu trolii. La ce ajută, mai ales în ajunul unei vizite?

În finalul cărții lor cu multe premii, The Light that Failed (apărută în 2019, tradusă în română), Ivan Krastev și Stephen Holmes consideră China drept principalul câștigător al păcii de după războiul rece. China nu s-a prefăcut - ca Rusia - că imită instituțiile occidentale, a învățat selectiv, a infiltrat și a prosperat. Occidentul, mai ales SUA, e plin de studenți chinezi care învață științe și inginerie și afaceri. Și se duc înapoi acasă ca să contribuie la competitivitatea Chinei. Speranța din best- sellerul lui Acemoglu și Robinson De ce eșuează națiunile, că foarte curând creșterea economică a Chinei va dispărea din cauza dictaturii, s-a dovedit a fi o iluzie. Cum arată Yuen Yuen Ang, China a eliminat drastic corupția dăunătoare, adică furtul din avutul public, dar o tolerează pe cealaltă, corupția din comisioane, considerată un stimulent pentru creșterea economică, ba chiar are comisioane oficiale, ca bonusuri, pentru performanță, concepută ca investiții. Alte țări o iau de model din ce în ce mai mult, și e din ce în ce mai greu să convingem lumea că un partid monopolist e incompatibil cu capitalismul. Mai ales, nu avem o viziune alternativă a Chinei, cum nu avem nici la Rusia. Doar teama că din căderea regimurilor politice autoritare ar rezulta și mai multă dezordine, și mai multă anarhie și pericol. Ne separăm economia de cea a Rusiei cu mari costuri pentru toată lumea, am putea concepe să o facem și cu China, care a avertizat-o pe dna von der Leyen să nu transforme competiția economică în una politică ?

Să se fi dus ai noștri în China să compenseze pentru vizita neoficială a președintei din Taiwan în SUA? Ar fi unica explicație rațională, altfel ca negociatori nu au avut nimic de dat și deci nimic de luat. Nici bune sentimente nu par să fi creat - nici măcar nu i-au ținut ocupați pe chinezi, care tot au găsit ocazia să își mai miște navele prin jurul Taiwanului.

Nu are sens să reiau discuția, China, ca și Rusia, Iranul, Turcia, țările din Golf, India etc. au interese comune în materie de noua ordine globală. Conducătorii de acolo nu mai acceptă ca Occidentul să le spună ce e bine la ei acasă - promovarea democrației e considerată o formă de agresiune. Și, ca atare, pot să nu iubească Rusia, dar nu pot lăsa Occidentul să câștige complet contra ei - nu că așa ceva ar fi posibil, de altfel. Pentru că se tem că după aceea le vine lor rândul. Pe măsură ce noi ajutăm Ucraina mai mult, vor ajuta și ei Rusia mai mult: de asta chinezii avertizează că politica occidentală față de Ucraina forțează lumea în blocuri, ceea ce e foarte periculos pentru pacea globală, iar noi nu avem cum să câștigăm sută la sută, fiecare succes aduce o contrareacție.

Avem nevoie de o ordine globală nouă, de acord, că prea a profitat China de cea veche. Dar prelungirea conflictului nu e calea să o obținem, nu facem decât să întărim tabăra contra noastră. Ce suntem dispuși să dăm Rusiei, în schimbul securității Ucrainei și a Estului Europei? S-au convins că nu pot cuceri Ucraina, deci prețul a mai scăzut. E sigur că îl putem scădea mai mult, și că merită costul în vieți? Ce putem da Chinei, ca să o separăm de Rusia, altceva decât amenințări? Dacă răspunsul la ambele e nimic, îi vrem morți și asta e tot, ne pregătim de un război pe care nu îl putem câștiga. Napoleon a spus odată să lăsăm China să doarmă, că dacă se trezește va zgudui toată lumea. Iar noi o scuturăm o dată pe săptămână de parcă ar fi vecinul care aruncă gunoi peste gard.