Acuzații cumplite: Israelul a comis „acte de genocid“ în Gaza

Este vorba despre încă un document oficial, Anatomia unui genicid prezentat pe 26 aprilie în sesiunea plenară a Consiliului ONU pentru drepturile omului de către Francesca Albanese, Raportor Special al ONU pentru situația drepturilor omului în teritoriile palestiniene ocupate.

Desigur, acuzațiile aduse în forul internațional (le găsiți în comunicatul de presă transmis de ONU) sunt teribile, copleșitoare și ne aduc înapoi în istorie în perioadele cele mai negre ale civilizației umane din sec.XX, acolo unde, în fața orrilor naziste, comunitatea internațională s-a simțit obligată să imagineze noi capete de acuzare pentru a pedepsi vinovații. Atunic, la Nuremberg, s-a vorbit pentru prima oară de “crima de genocid”, acum integrată în jurisprudența mondială ca fărădelegea supremă de care poate fi învinovățită o armată și, în primul rând, liderii militari și politici ai unei țări.

Citiți raportul doamnei Albanese și vedeți dacă, în acest moment al istoriei omenirii, se poate să existe “motive rezobabile” pntru a afirma că Israelul a comis “acte de genocid” și dacă în Gaza se petece o vastă operațiune de “curățire etnică”. Acuzațiile depășesc, prin precizia formulării, tot ce s-a spus până acum într-un cadrul internațional reunit oficial pentru a aculta raportul trimisului său special în Gaza.

Și se spune acolo:

“Natura și amploarea copleșitoare ale asaltului israelian în Gaza și condițiile de viață distrugătoare cauzate dovedesc intenția de a distruge fizic palestinienii ca grup..uciderea membrilor grupului respectiv și supunerea intențională a membrilor acestui grup la condiții de existență care trebuie să ducă la distrugerea sa fizică totală sau parțială...schemele cu civili care au fost evacuați către sudul Gaza, combinate cu declarațiile înaților responsabili israelieni care au vorbit despre intenția lor de a deplasa forțat palestinienii din Gaza și de a trimite acolo coloni israelieni, duc în mod rezonabil la deducția că ordinele de evacuare și crearea de zone de securitate au fost folosite ca mijloace de realizare a genoicidului în scopul de a se ajunge la o curățire etnică”.

În Raportul Albanese sunt formulate acuzații care corespund la trei dintre cele cinci acte de gocid care sunt menționate în Convenția pentru prevenirea și reprimarea crimelor de genocid (senată și ratificată și de România): “crimă împotriva unui grup, atingeri grave aduse integrității fizice sau morale a membrilor unui grup și acțiunea intenționată împotriva unui grup supus la condiții de existență care să ducă la distrugerea sa fizică, totală sau parțială”

Este normal să consemnăm și reacția reprezentanței israeliene la Geneva care “a respins în totalitate raportul” afirmând într-un comunicat că textul respectiv face parte “dintr-o campanie menită să afecteze înseși fundamentele Statului Israel...Războiul dus de Israel este împotriva Hamas și nu contra civililor palestinieni”. Eviden, poziție susținută imediat și de SUA care au reacționat spunând că “nu există niciun fel de motiv să se creadă că Isrtaelul a comis în Gaza acte de genocid” : “Reafirmăm opozițiua noastră care datează de mult timp la mandatul Raportorului Spoecial care a luat o poziție anti-Israel”.

Desigur că e vorba despre chestiuni grave și dureroase. Dar, din punctul meu de vedere, și mai grav și mai dureros este că, după un prim moment de emoție, totul va fi ascuns sub plapuma extrem de groasă, aproape impenetrabilă, a indiferenței generale. Se va merge mai departe ca până acum, tocmai pentru că fractura dde la nivelul relațiilor internaționale permite ca oroarea să progreseze în prezența certitudinii impunității totale garantată de interese enorme economice și politice. Cele umanitare pot să mai aștepte o tură, poate până când, din motive obiective, nu va mai fi nimic de împărțit.

Aceasta este marea dilemă a unei omeniri puse în fața unei oglinzi de care se ferește de mult timp, tocmai pentru că machiajele sunt din ce în ce mai puține și ineficiente.

Caz în care rămmâne să vorbească armele.