5 motive pentru care PSD poate câştiga uşor alegerile de anul viitor

Deşi nu mai deţine funcţia de prim-ministru, PSD are în continuare cele mai importante şanse să câştige alegerile de anul viitor. Ştiu, cei care citesc ştiri pe net nu sunt convinşi de asta, tocmai pentru că majoritatea celor care citesc ştiri pe net nu prea votează PSD.

Asta nu înseamnă însă că în restul României nu se găsesc suficient de mulţi susţinători ai PSD pentru ca acest partid să aibă, aproape ca de fiecare dată, cele mai multe voturi şi după alegerile de anul viitor. Iată care sunt, pe scurt, principalele motive pentru care PSD va câştiga alegerile şi la anul:

1. PSD are cei mai mulţi aleşi locali – iar sistemul de vot dă şansele cele mai mari celui care ocupă funcţia. Practic, pentru a-l învinge pe un primar, de exemplu, trebuie fie să ai norocul ca primarul respectiv să îşi dea demisia sau să nu mai candideze din cauza problemelor cu legea (situaţie care nu mai este una excepţională, dar totuşi încă nu una majoritară), fie să se unească mai toţi cei care i se opun şi să propună contracandidaţi unici.

2. Dreapta va fi în continuare fragmentată. Traian Băsescu, Monica Macovei şi „partidul societăţii civile” vor fragmenta din votul pe care ar putea să îl ia noul PNL. Teoretic, PNL a unit dreapta şi ar putea profita şi de bazinul susţinătorilor lui Klaus Iohannis. În realitate, acest lucru nu pare a se întâmpla – iar potenţialul dreptei de a avea un scor impresionant rămâne unul scăzut. Dreapta este fragmentată şi de lipsa unei mize comune (aşa cum era cea de anul trecut, de la prezidenţiale – lupta împotriva candidatului stângii şi prevenirea ca stânga să ofere Preşedintele României). În acest context, este de aşteptat ca stânga să profite şi să prezinte public imaginea unui partid care rămâne pe primul loc în ierarhia românilor, chiar dacă scorul de pe primul loc nu semnifică şi o majoritate absolută.

3. Nu există o alternativă la PSD-ul actual, nici dinspre centru, nici dinspre stânga extremă. Practic, unirea stângii (realizată în ultimii 15 ani) face ca PSD să nu aibă concurent. Victor Ponta a anunţat că nu pleacă din partid (deci nu există risc de sciziune), ALDE nu are decât parţial tangenţe cu electoratul PSD, UNPR nu mai contează, iar un partid de extremă (fie extremă naţionalistă, fie extremă stânga) nu există într-o pondere suficient de convingătoare. Practic, monopolul PSD asupra electoratului stângii, combinat cu ocuparea unei poziţii importante în administraţia locală face ca PSD să îşi păstreze prima şansă în a-şi recăpăta aproape toate mandatele deţinute.

4. Stânga va profita şi de prezenţa în opoziţie – chiar dacă nu face acum o opoziţie agresivă, insasi prezenţa în opoziţie ajută. Câtă vreme stânga rămâne unită, câtă vreme nu va exista o concurenţă majoră pe acest palier electoral, PSD-ul are toate şansele să culeagă voturile celor care vor guvernare de stânga şi care se simt nereprezentaţi de guvern sau de preşedinte. Are de partea sa un discurs potenţat de o guvernare bună (şi de o moştenire pe care orice alt guvern va veni nu o va putea contesta) şi nu îi rămâne decât să valorifice statutul de favorit. 

5. Un scor bun la locale (datorită argumentelor de mai sus) va potenţa ulterior un scor bun şi pentru alegerile parlamentare – unde este posibil ca PSD să rămână pe primul loc în clasament. O astfel de plasare i-ar da dreptul să pretindă un rol în formarea viitorului guvern (indiferent de formă).

Celor care cred că PSD a fost decimat de problemele cu DNA şi anul viitor acest lucru va conta, le aduc aminte două lucruri – mai întâi, acelaşi lucru părea valabil şi anul trecut, iar la alegerile prezidenţiale structura de partid a PSD a mobilizat cele mai multe voturi pentru candidatul la preşedinţie de la Ion Iliescu încoace. Iar apoi, tabloul trebuie privit în ansamblul sau – nu doar liderii PSD au probleme cu DNA, ci şi cei din PNL. Până la urmă, PSD are probleme cu vreo 10 şefi de CJ, dar şi PNL are probleme cu vreo 8. PSD a fost lovit mai mult în fiefurile tradiţionale (8 judeţe afectate – Olt, Mehedinţi, Ialomiţa, Argeş, Buzău, Dâmboviţa, Brăila şi Neamţ), în timp ce PNL are probleme doar în 4 fiefuri (Cluj, Mureş, Timiş şi Bihor). În acelaşi timp, însă, este greu de crezut că atât PSD, cât şi PNL pot pierde teren decisiv în propriile fiefuri. Spre exemplu, deşi are probleme în Olt, tot PSD este favorit să câştige alegerile în acest judeţ. Acelaşi lucru e valabil şi în partea cealaltă – deşi PNL are probleme cu DNA în Cluj, este aproape imposibil ca PSD să profite acolo şi să câştige alegerile.

Cam o treime din judeţele din ţară sunt judeţe în care alegerile vor fi câştigate la mai puţin de 10 procente diferenţă (deci, le putem numi judeţe „de luptă” între PSD şi PNL). În aceste judeţe, DNA a lovit relativ echilibrat cele două partide (PSD-ul are probleme în Constanţa, Prahova, Iaşi, Vâlcea, Bacău şi câteva sectoare din Bucureşti; în acelaşi timp, PNL are probleme în Bacău, Iaşi, Vâlcea, Hunedoara şi Caraş).

La alegerile locale va conta ceva mai mult aparatul de partid, pentru mobilizare, decât mobilizarea publică prin campanie clasică de comunicare. Prin urmare, deşi pare că PSD a ieşit din prim-planul comunicării publice, acest lucru nu este neapărat unul rău din punct de vedere strategic! Dacă va şti să profite în proximitatea campaniei şi dacă va folosi aceste luni pentru a-şi consolida structurile interne, PSD îşi păstrează prima şansă la alegerile locale. Şi, implicit, prin contagiune, şi la alegerile parlamentare care urmează.