5 destinaţii exotice pentru această iarnă (testate şi fotografiate)

Ştiu că sunt mulţi iubitori de zăpadă şi ski printre noi şi le admir alegerea. Însă eu, chiar dacă sunt născută în ianuarie, nu m-am simţit niciodată confortabil în prezenţa frigului, fie el şi însoţit de peisaje de basm. Mereu am visat la destinaţii exotice, la soare şi la plaje. Iar visele mi s-au împlinit. De-a lungul timpului, am petrecut câteva ierni superbe cu 30 de grade la umbră. Iată ce destinaţii îţi recomand...

5 Destinaţii exotice pentru această iarnă

1. Tenerife

Am locuit timp de 11 luni în Tenerife, în doi ani diferiţi, şi am sărbătorit pe plajă Crăciunul şi Revelionul. Ce îţi pot spune este că începând din decembrie şi până la sfârşitul lui februarie, în Tenerife vei avea parte de cele mai spectaculoase apusuri din lume. Cerul roşu, african, temperaturile blânde, apa caldă a Atlanticului, preţurile excelente şi portocalele culese cu mâna ta dintr-un sat agăţat de stânci deasupra mării sunt motive suficiente ca să îţi faci bagajele acum.

Mirosul din Tenerife este de piatră arsă de soare şi de vânt, un miros vulcanic specific în zilele de vară târzie. Oceanul te cheamă ca o tânguire. Oraşele par familiare, ca un început de iubire. Vântul mătură tot, gânduri, doruri sau vise, lăsând doar nisipul negru şi valurile uriaşe, care decorează cu gesturi expresive ţărmurile şi casele colorate. Un abur magic se întinde peste oraşe, se zbate în avalanşe de stropi şi coboară pe piele, făcând-o parte din peisajul etern. 

2. Costa Algarve

În Portugalia am fost într-un sfârşit de ianuarie, iar în Portimao am ajuns exact de ziua mea. Mi s-a părut o staţiune liniştită şi oarecum banală, pustie şi calmă, plină de candoare. Ploua uşor şi era răcoare, însă de ziua mea am avut o mare surpriză: soarele s-a înălţat, pescăruşii dădeau târcoale oraşului, iar plaja a fost doar a mea. 24 de grade. Un traseu de-a lungul coastei cu migdali înfloriţi, biserici micuţe, roşii, şi cai sălbatici alergând spre un cer azuriu. Pustiu. Nisip unduitor. Valuri de poveste. Stânci roşiatice. Picnic cu şampanie. A fost, fără îndoială, cel mai frumos moment din călătoria mea în Portugalia.

Nu cred în ideea de Paradis. Întotdeauna pozele sunt mai frumoase decât realitatea, iar în spatele unor imagini de vis, se ascund mici iaduri binevoitoare. Fiecare loc de pe pământ vine cu frumuseţile şi cu durerile sale. Paradisul este la fel de greu de atins ca şi perfecţiunea... Însă Praia Rocha a fost paradisul meu pentru o zi. O zi din ianuarie, cu o plajă pustie şi însorită, vântoasă şi verde, cu peşteri ascunse în ocean, cu alei secrete, cu stânci acoperite cu flori, cu scări din piatră, cu doruri nerostite. Rocha este un loc în care ţi-ai dori să rămâi veşnic.

3. Kuala Lumpur

Povestea mea asiatică de acum doi ani a început în acest oraş al contrastelor. S-a spus de prea multe ori că uluitoarea Capitală a Malaysiei este americanizată. Sau că încearcă să copieze Bangkok-ul, de parcă cineva cu un creion uriaş în mână i-ar putea trasa conturul, l-ar decupa şi apoi lipi peste metropola din Peninsula Malay. Kuala Lumpur este un oraş tânăr, cu ochi de bătrân. Vezi grandoarea, dar nu uiţi durerea şi sărăcia din Klang Valley. Simţi exuberanţa şi zâmbetele, adulmeci mirosurile grele ale fierbinţelii, atingi zidurile limpezi şi aurite ale unui templu. Dincolo de acestea este vorba despre visuri. Sau, mai bine zis, despre mărimea acestora...

Eu m-am îndrăgostit de Kuala Lumpur la miezul nopţii, pe Simphony Lake, în parcul elegant şi înmiresmat de la poalele turnurilor Petronas. Am suspinat în drumul spre Batu Caves şi spre Melaka, unde casele oamenilor arătau ca după război. Şi i-am judecat pe acei oameni prin prisma europeanului care are. M-am reîndrăgostit de Kuala Lumpur când am privit-o de sus, din Luna Bar. Iar când am coborât pe pământ, m-am rătăcit, am umblat ore în şir pe străzi, dincolo de miezul nopţii, acolo unde căldura se înfruptă din umbre. M-am regăsit în patul de hotel, uimită că pot avea un astfel de oraş. Uimită că mai sunt.

4. Tioman Island

Când am debarcat pe micuţa insulă din Marea Chinei de Sud, nu am ştiut ce să cred. Dacă am ajuns într-un loc pustiu sau într-un loc de poveste. Aleea principală din sat are un kilometru şi jumătate şi este luminată de becuri galbene, palide, în jurul cărora insectele dau năvală şi îşi frig aripile, căzând şi zvârcolindu-se pe pământ, ca Icar cel îndrăgostit de soare.

La capătul drumului, câteva căsuţe pe picioroange, şubrede, cu ochi din geamuri sparte, răsar de după bananieri şi tufe imense cu flori albe. Nicio mişcare nu tulbură seara caldă, de început de iarnă. Doar vântul mai suspină printre cocotieri. Marea încă nu a ajuns la ţărm din călătoria ei zilnică, iar nisipul este cutreierat doar de crabi şi varani uriaşi. Într-un hamac agăţat de doi palmieri, un turist îmbrăcat în alb îşi leagană gândurile. Iar din cerul revărsat în mare se prelinge deodată o ploaie tropicală, fierbinte, aprigă şi senzuală…

Zorii zilei se contopesc într-un vârtej de emoţii: valurile se sparg de ţărm cu o melodie vindecătoare, cerul are nuanţa ambrei, ceaţa se ridică încet de pe muntele îmbrăcat în junglă, iar muezinul îşi strigă chemarea la rugăciune.

Viaţa pe Tioman are o lentoare şi o senzualitate desăvârşite. Timpul aici stă pe loc, încremenit de atâta frumuseţe şi pace. Nu se dau lupte, nu există ambiţii şi nici depresii. Căutarile se pierd în vântul real şi aspru, iar nălucile din somn seamănă cu varanii uriaşi, cu priviri de smarald, nu cu dorurile omului modern.

5. Marrakech

Marrakech-ul m-a uimit de la prima adiere a vântului deşertic, cu parfum de trandafiri, cu gust de nisip şi licăriri de flacără în care sunt prăjite diverse delicatese. Medina este un amestec de mirosuri şi de mărfuri scăldate în praf, sudoare şi căldură. Intrări secrete. Uşi săpate în ziduri. Piele cu aromă înţepătoare. Vânzători ambulanţi. Zâmbete calde. Mizerie. Baruri cu inscripţii ciudate. Riad-uri ascunse. Copii. Francezi aerieni, îmbrăcaţi în pantaloni scurţi. Şerpi şi maimuţe. Dinţi de vânzare. Linşite, zgomot ifernal. Motoare, scutere, viteză, pericol. Praf. Deşert. Lumină. 

Aerul este uneori îmbibat cu un praf auriu, fierbinte. Deloc neplăcut. Mirosurile sunt ridicate de fierbinţeală şi plutesc nestingherite. Dimineţile şi serile sunt foarte reci, deşertice. Ploaia este blândă, înalţă nisipul fin de pe străzi şi-i dă parfum de cremene. E frig şi e foarte cald, o combinaţie senzuală, de iarnă maghrebiană perfectă.

Grădinile sunt senzaţionale în Marrakech. Mici parcuri răsar la fiecare intersecţie. Curmali şi cocotieri, pini parfumaţi şi măslini încărcaţi de fructe. Te întrebi câtă muncă a fost necesară pentru a menţine viaţa în deşert, pentru a-i conferi un rost, pentru a-l face confortabil, lumesc, turistic. Flori albe uriaşe îşi revarsă parfumul tropical asupra ta, în pragul nopţii. Trandafirii se pârguiesc în soarele marocan, având o nuanţă de roşu prăfuit, de roz blând, de alb-piatră, iar noaptea cade peste oraş în mii de stele şi de arome. 

                                                                   Foto: Vlad Semen

Dacă visezi şi tu să devii călător profesionist şi să-ţi petreci iernile pe insule exotice, să scrii despre localnicii lumii şi să faci cele mai frumoase fotografii, atunci am o propunere pentru tine. Mai multe detalii aici.