2020. Tipping point?
0
Pentru conformitate, am marcat şi 2020 ca an al protestului meu civic pentru transformare curriculară de secol XXI. Nimic pus în fapt cu noimă, deocamdată. Iar România Educată, acum, pedalează în gol, fără cuplaj între razele de lună şi galoşii de gumă. Adică între viziunea prezidenţială şi talpa ţării. Şi, totuşi, în acest context confuz, îndrăznesc a rosti, şoptit, faimosul enunţ al lui Galilei: Eppur si muove!...
I. Contextul relevant
10 octombrie. Guvernul precedent cade, prin moţiune de cenzură votată în Parlament
4 noiembrie. Guvernul actual este învestit, prin votul Parlamentului
4 noiembrie. Guvernul actual depune jurământul, în faţa Preşedintelui României
12 noiembrie, Europa FM / Piaţa Victoriei. Ministrul Educaţiei şi Cercetării prezintă priorităţile mandatului său
3 decembrie. Edupedu.ro titrează: “PISA 2018: România obţine cel mai slab punctaj din ultimii 9 ani, cea mai mare cădere fiind la Matematică. Analfabetismul funcţional, la apogeu"
18 decembrie, Edupedu.ro. Transformarea curriculară apare explicit ca soluţie la “crizele educaţiei româneşti”, cea mai acută fiind numită criza analfabetismului functional.
18 decembrie, Agerpres. Ministrul Educaţiei şi Cercetării declară:
"Toate măsurile care ar trebui să fie luate pe un termen cât mai rapid trebuie să urmărească, pe de o parte, o anumită echitate în sistem, dar şi calitatea actului educaţional. Prin urmare, (...) ne vom concentra să revizuim urgent programele şcolare numai după ce vom constitui grupurile de lucru pentru stabilirea planurilor cadru. Acesta e cel mai urgent lucru pe care îl putem face la nivelul Ministerului Educaţiei. Totodată, voi propune şi activarea - dacă putem spune aşa - a articolului 26 din Legea educaţiei naţionale, care prevede constituirea unor şcoli de aplicaţie, unor şcoli-pilot în care să vedem dacă funcţionează, să nu mai mergem aşa în orb, fără a avea în spate o cercetare profesionist realizată"
II. Raport de stare personal
Două lucruri îmi sunt limpezi ca lumina zilei, în “câmpul tactic” al Educaţiei. Primul: schimbarea de guvern prin moţiune de cenzură şi realegerea Preşedintelui au amplificat la un nivel aproape insuportabil aşteptările naţiei privind nevoia unei Şcoli de secol XXI pentru o Românie de secol XXI. Al doilea: contraperformanţa Şcolii ca sistem faţă cu adevărul crud pe numele său PISA-2018 au exacerbat furia, frustrarea şi revolta publică, la ciocnirea cu evidenţa incontestabilă a neputinţei impotente de a nu fi făcut ce ar fi trebuit să facem de zeci de ani, fiecare pas necesar la timpul său. Realitatea brutală ne-a explodat neiertător în faţă, şi ne-am isterizat urlând de durerea cuţitului ajuns la os, uitând un fapt simplu de tot: vina ne aparţine integral, pentru că, de fapt, nu ne-a păsat de Şcoală ca de ochii din cap.
Asta e. Aici suntem acum.
Oare vom reuşi să ne pese pe bune de-aici încolo?
În acest context, un fapt e cert, şi cât se poate de îmbucurător pentru mine. Interesul public pentru chestiunea Educaţiei a crescut exponential, iar răspunsul jurnaliştilor a fost pe măsură, spre cinstea lor. Iată, mai jos, raportul meu de stare, cu intervenţiile din spaţiul public, răspunzând invitaţiilor primite din partea presei.
19 decembrie, Antena 3. Titlul redacţiei: Profesorul care schimbă România prin Educaţie
18 decembrie, Radio România Actualităţi / Matinal. Analiză buget Educaţie 2020
16 decembrie, Ziare.com. Interviu: "Educatia este în momentul de faţă ameninţare la adresa securităţii naţionale, pentru că resursa umană ineptă absolventă de şcoală azi va deveni peste 10 ani resursa umană adultă ineptă, oameni care vor fragiliza fibra naţiei, ţesutul social, oameni incapabili să funcţioneze în lumea în care trăim, aşa că preşedintele Iohannis trebuie să puna Educatţa pe masa CSAT"
13 decembrie, Craiova. Atelier interactiv "Generaţia Z şi provocările lumii contemporane" (parteneri: Asociaţia Ţine de noi şi Asociaţia AD REM)
11 decembrie, Bucurerşti FM. Interviu: "Pare că România se află între defrişarea munţilor şi defrişarea minţilor. La 30 de ani de la revoluţie, învăţământul românesc este în colaps. Materie multă şi prost structurată; manuale multe dar… lipsă pe băncile şcolilor; ore multe şi dascăli din ce în ce mai puţini şi… puţin pregătiţi.
Şi toate astea sub umbrela unui învăţământ gratuit, după lege, dar care costă o avere.
Preşedintele, prim-ministru şi ministrul educaţiei vor, acum, să schimbe macazul.
Iar profesorii, cei care mai vor ca învăţământul românesc să iasă la lumină, cer un model curicular care să cultive copiilor valori, să le folosească şi să le placă.
„Procesul este în mişcare. În momentul de faţă deja conversaţia este despre ce componente legale avem a construi, astfel ca sistemul să se schimbe”"
10 decembrie, Europa FM / Piaţa Victoriei. “Alice Iacobescu pune faţă în faţă ministrul şi sindicatele, într-o dezbatere despre Educaţie: ce facem cu şcoala ca să fie cum trebuie să fie şi să nu ne mai chinuim copiii?. Invitaţi sunt ministrul Monica Cristina Anisie, liderii sindicali Marius Nistor şi Simion Hancescu, reprezentantul elevilor, Rareş Voicu – vicepreşedinte Consiliul Naţional al Elevilor, şi profesorul Marian Staş.”
6 decembrie, Antena 1. Analiză PISA-2018
5 decembrie, Digi24. Analiză PISA-2018
4 decembrie, adevarul.ro. "Cuţitul la os. RO-PISA-2018. Garbage in, garbage out. Ani şi ani de Şcoală-formă-fără-fond ne explodează acum în faţă, parcă mai dur ca oricând, prinzându-ne, a mia oară, cu izmenele în vine. Chiar nu vrem să ieşim din negarea asta tâmpă ori perfidă şi să acceptăm că, de mult prea multă vreme, cuţitul e pe os? Şi că dacă nu scoatem Şcoala din marasm murim interior, pe mâna noastră, ca idioţii? ACUM e clipa noastră astrală. Dacă nu ACUM, când?"
3 decembrie, Jurnalistii.ro: “Soluţia ar putea veni în felul următor: chiar astăzi să se pornească un proiect, prin care să activăm ceea ce Legea Educaţiei permite, în baza articolului 26, şi anume posibilitatea de crea şcoli de aplicaţie şi şcoli pilot, prin care să proiectăm modele curriculare de secol 21, care mai apoi să poată fi aplicate la scara întregului sistem. În paralel cu un model de carieră didactică de secol XXI pentru profesori, cu filieră didactică, cu opţiuni de carieră pe orizontală. Acesta este al doilea lucru care trebuie făcut. Prima chestiune care trebuie făcută urgent, se referă la actualul aranjament curricular care trebuie extirpat, şi înlocuit cu unul de secolul XXI”
3 decembrie, Digi24. Analiză PISA-2018
24 noiembrie, adevarul.ro. “Iohannis, Orban, Anisie, acum rupeţi pisica! În runda întâi, am pus în urnă un buletin ştampilat în două locuri. Vot anulat, adică. N-am dat cec în alb, pe româneşte. Azi, domnule Preşedinte, v-am dat votul meu. Am consfinţit, astfel, din nou, contractul nostru politic şi civic, pe care îl ştiţi prea bine. Aşa, ca între bărbaţi. Ca să daţi seamă pe bune despre România Educată. Cu fapte, nu cu texte, ca până acum. Timpul textelor a trecut de prea multă vreme, pe cartul dumneavoastră.”
20 noiembrie, Europa FM / Piaţa Victoriei. În ce fel ar putea fi transformat învăţământul românesc, cât ar dura şi ce rezultate ar trebui să vedem.
9 octombrie, adevarul.ro. "Nebunul Curţii Şcolii. Pariu: planurile-cadru pentru liceu vor intra în criză de timp. ”Sistemul” se va da cu capul de toţi pereţii să scoată “ceva”, la fentă, cu sufletul în gât, fix în anul în care copiii care au început clasa a V-a în 2017-2018 vor absolvi gimnaziul. Iar rezultatul va fi la fel de frustrant-comunist-sindicalist cum e cel de acum, dacă rămânem în negarea “fie planul-cadru cât de prost, dacă profesorii sunt minunaţi suntem salvaţi”. Ţineţi pariul meu?"
III. Recurs la raţiune
Enunţul esenţial al punctului de inflexiune 2020 este acesta.
18 decembrie, Agerpres. Ministrul Educaţiei şi Cercetării declară:
"Toate măsurile care ar trebui să fie luate pe un termen cât mai rapid trebuie să urmărească, pe de o parte, o anumită echitate în sistem, dar şi calitatea actului educaţional. Prin urmare, (...) ne vom concentra să revizuim urgent programele şcolare numai după ce vom constitui grupurile de lucru pentru stabilirea planurilor cadru. Acesta e cel mai urgent lucru pe care îl putem face la nivelul Ministerului Educaţiei. Totodată, voi propune şi activarea - dacă putem spune aşa - a articolului 26 din Legea educaţiei naţionale, care prevede constituirea unor şcoli de aplicaţie, unor şcoli-pilot în care să vedem dacă funcţionează, să nu mai mergem aşa în orb, fără a avea în spate o cercetare profesionist realizată"
Ministrul Educaţiei şi Cercetării are a pune faptele acolo unde sunt deja vorbele, operaţionalizând proiectul esenţial al pilotîării de sistem, aşa cum a spus cu sibiect şi predicat.
În context, între pledoaria pentru latinişti a academicianului Ioan-Aurel Pop şi pledoaria pentru instalatori a profesorului Ştefan Vlaston, ambele cât se poate de îndreptăţite în felul lor, eu aleg apelul la raţiune, formulat înţelept de profesorul universitar Constantin Cucoş, de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi:
"Un program responsabil de învăţare ar trebui să cuprindă nu doar ceea ce are uzanţă imediată, ci şi anumite constante ce ţin de instrumentarul de cunoaştere, de înţelegere sau de apreciere a lumii. Nu doar cunoştinţe trebuie pre-date persoanei, ci şi căi de a ajunge la ele, de a le înţelege sensul şi a le valorifica în contexte posibile. O educaţie autentică trebuie să se aşeze pe un raport inteligent între valoarea circumstanţială şi valoarea perenă, între tranzitoriu şi constant, între proximitate şi îndepărtat, între contingent şi veşnicie".
În termeni operaţionali, exerciţiul de mai sus revine la un management al polarităţilor inspirat, în care prevalenţă are nu performanţa extremă cantonată într-un pol sau în celălalt, ci (eu o numesc a treia competenţă) arta şi măiestriei dozării inteligente, dinamice a fiecărei componente în parte, în beneficiul unui întreg armonios structurat, aşa cum frumos a descris distinsul universitar ieşean.
Gând bun tuturor.
La mulţi ani!
p.s. Despre Tipping Point, aici.
Se încarcă comentariile...
