2017 – La Răspântie

Parcurgem un interval confuz şi contradictoriu, menit nu doar să diminueze implicarea directă şi efectiva  în prezent dar mai ales, să ascundă cu perfidie viitorul posibil, aproape sigur cu care ne vom confrunta în 2017. Va fi un an toxic…

Iată câteva din întrebările care îmi bântuie cămara analitică a riscului pentru ţara în care trăim, rătăciţi în contexte externe dintre cele mai ambigue.

Dincolo de temeri, invalidări şi mai ales de reţinerile referitoare la capacitatea efectivă de ripostă flexibilă, variatelor provocări, efortul de a limpezi orizontul - 2017 devine o provocare de prim ordin. Deci...

Q: Ce vedem dincolo de Prezent? Ce alegem? Cine suntem când alegem? Pe ce ne bazăm? De ce ne temem? Cum schimbăm trend-ul? Cât depindem de trecut?  Ce nu ştim despre noi?! Despre ce ni se întâmplă chiar acum! Şi mai ales, către ce ne îndreptăm, fără să ştim, după 2017?!

Q: Care sunt sursele declinului, degradării, destrămării, confuziei? De unde atâta inerţie, indiferenţă, ignoranţă?

Q : Pentru cine ne batem?!!

Q: Ce capacitate avem pentru desprindere? Cu cine ne asociem? De cine ne delimităm? De ce merită să riscăm? Care sunt riscurile? Cum  sesizăm capcanele? Care sunt ieşirile? Ce ne scapă?

Q: Cine se află deja pe malul celălalt?

Q : Cum se greşeşte azi? Cine? Cât de mult? Cu ce costuri? Ce risipim din tezaurul natural, structural, cultural?

Q: Cine conduce ţara?! Realitatea românească? Lumea în care vieţuim? Către ce? Ne conduce cineva?! Cum alegem?! Pe cine?!

Q: Avem duşmani?! Cât de puternici, influenţi, determinaţi? Cât rău ne facem singuri? Prin ceea ce amânăm, evităm, ratăm... Avem prieteni, avem duşmani noi ?... Banal. Cum îi recunoaştem într-o lume eterogenă, ambivalentă, profund haotică?

Q: Ce oferim? Cum asigurăm continuitatea şi dezvoltarea raporturilor viabile? De ce ratăm, atunci când ratăm? Nu suntem oare destul de independenţi pentru a avea noi duşmani?!

Q: Cât de mult vrem? Pentru noi, pentru cei dragi, pentru spaţiul imediat, pentru ţară? Cum ne simţim când nu mai vrem nimic? Sisteme scăpate masiv de sub control. Profund şi pentru moment fără întoarcere. Sănătate, alimentaţie, locuire… Ar fi o definiţie sumară despre a trăi sub hazard în România. Ştim care sunt sursele reale, evolutive, haotice care marchează absenţa instituţională, strategică şi implicarea directă?! Avem miniştri proaspeţi, competenţi şi eficienţi în asumarea temelor? Există o cale mai sigură decât cea spre dispariţie pentru 2017 şi după?!

Rog exemple!

Q: Pe cine luam în seamă? De cine ascultăm? Pe cine urmăm? Pricepe cineva ce se întâmplă cu noi? Ca ţară, ca populaţie, ca neam?!

Q: De unde vin cele mai importante directive, comenzi? Pentru stat, pentru populaţie, pentru comunităţi, pentru fiecare. Cine ascultă? Cum se executa ordinele, ordonatele…?

Q: La ce ne duce gândul când auzim veşti proaste? Ameninţări, dezvăluiri, perspective negative? Este ceva ascuns care ne pândeşte, sau doar un efect domino la o stare de fapt în care ne complacem? Cum trăim panica?!

Q: Am putea dispărea ca ţară, ca neam, ca populaţie, ca stat?! Cum? De ce? Datorită căror surse?

Q: Ne putem apăra? Împotriva noilor ameninţări, conjuncturi, disoluţii? Cine ne apără? Cât de prezenţi suntem în a ne apăra?! Câţi dintre noi ar ieşi în stradă, pe camp, în munţi la luptă?!...

Q: Ne trădează cineva? Cu ce motiv? Cu ce profit? Cât de grave sunt trădările curente? Pe unde mişună trădătorii? Avem destui factori calificaţi, integri şi determinaţi să afle exact şi la timp care sunt pericolele, ameninţările şi trădările? Care e scorul?!

Q: Cât de dependenţi suntem de cei din afară? La nivel de piaţă, raporturi statale, global? Care sunt noile forme de atac, subminare, acaparare, practicate pe „piaţa globală parşivă”?

Q: Cât de dependenţi suntem de trecut? De viziuni tradiţionale, sentimentale, păşuniste, în contexte explozive, emergente, ascunse? Câţi dintre cei printre care trăim sunt calificaţi, implicaţi şi inspiraţi pentru a găsi ieşiri, desprinderi, dezvoltări pozitive?

 Q: Cum ar putea depăşi cetăţenii pragul critic între dependenţă, inerţie şi izolare, în raport cu noile oferte, încă firave, pe o piaţă politică uzată, regresivă, masiv instabilă pe liste DNA?!...

Q: De ce pleacă românii din România? Cum ar fi România din care să nu plece? În care să revină, odată plecaţi?... Mai contează să fii „român” în România care este?! Ce complexe avem faţă de cele mai consacrate standarde, entităţi şi dezvoltări din „lumea bună”, la nivel european, global?

Q: Câtă energie individuală şi colectivă irosim în jocurile de interese locale, adesea contaminate, marcate de fraudă, de ambiţia unui profit ascuns, de moment, fără viitor? Care este ponderea fraudării în spaţiul de iniţiativă şi performanţă pe piaţa internă?

Q: Ce şanse mai are DNA să diminueze fluxul negativ de penetrare a pieţelor, liberei iniţiative, reprezentării publice şi guvernării masiv contaminate în ultimele decenii prin corupţie, asocieri mafiote şi impotenţă instituţională?

Q: Care este raportul real, efectiv între România bună, onestă şi harnică şi România şmecheră, puturoasă şi slugarnică? În viaţa curentă, în viaţa publică, la alegeri?

Q: Cine rămâne în prim-plan?!

Q: După 26 de ani de post-comunism, avem resurse pentru restart la nivelul clasei politice, a mediului antreprenorial, pe piaţa comunicării şi dezbaterii publice, în funcţionarea mecanismelor de reprezentare, în reprezentarea şi promovarea intereselor Românie pe plan extern?

Q: Ne ia cineva în seamă pe harta riscurilor globale? Contează pe noi? Sau suntem doar „marfă de schimb”? Ţintă aleatoare pentru proiecte ambiţioase şi cinice? Periferie abandonată în bătaia vântului...

Q: Cum ne raportăm la partenerii formali de top în spaţii instituţionale majore? NATO, UE, BM, FMI ş.a.? Îi pasă cuiva de noi?...

Q: Ce avem şi nu folosim? Suficient, deloc, cu teamă, amatoristic, la ordin?... Ce deschidere, capacitate de înţelegere şi creativitate stăpânim pentru a ne aşeza pe val? Noile valuri abundă... Avem resurse şi şanse pentru a ne trezi? Îi plăteşte cineva pe cei ce cercetează?! Sau probabil, ii scoate în faţă pe cei care distribuie mesaje deja elaborate..?...

Q: Cu cine ieşim la înaintare în spaţii de joc strategic, la nivele de reprezentare, negociere şi operare pe piaţa sfidărilor curente? Câţi dintre cei care, formal ne reprezintă în foruri de top, ne reprezintă cu adevărat? Sau doar merg la cumpărături în „shop”-urile din aeroport?... Sau joacă pentru alţii?...

Q: Care ar fi, totuşi, câmpurile noi de operare la nivelul vieţii curente, al pieţei interne în care prin iniţiativă, proiecte şi dezvoltări pozitive, noi românii, în viaţa de zi cu zi, putem merge mai departe? Oare ce, cine, prin ce şmecherii şi capcane evităm cu tenacitate idioată sa ne asumăm tema infrastructurii?

Q: Care este capacitatea efectivă de asociere a factorilor pozitivi, a dezvoltărilor benefice în măsură să echilibreze tendinţele negative multiple deja instalate şi (de ce nu?!) să devină sursă pentru un restart performant?!

Q: Ce a mai rămas din România, românilor? Care este capacitatea prezentă şi viitoare de a acţiona, susţine resursele autentice pentu a ieşi din fundătura actuală?

Q: De ce ne temem? Care este colecţia fricilor care îi ţine pe români la „foc mic”?

Q: Care este lista „păcatelor curente” practicate în viaţa de zi cu zi, cu influenţă materială, morală şi legală, pe piaţa vieţii publice? Cât de păcătoşi suntem azi?! Cât de rar mergem la Biserică? Cu adevărat…

Q: De ce şi de cine nu ne pasă?! Ce ignorăm, la ce suntem indiferenţi, laşi, ieftini în reacţii, asocieri şi capacitate de mobilizare pentru a înfrunta stări şi dezvoltări critice care marchează viaţa curentă, realitatea românească?

Q: Avem lideri?!

Q: Care ar fi profilul celor care pretind, îşi asumă şi practică rolul de lideri în ţara care este?! Viziune, empatie, curaj? Competenţă, responsabilitate, capacitate de mobilizare... Sau doar asocieri dubioase, vremelnice, sterile?!

Q: Care este ponderea traseismului în dinamica şi performanţa mediului politic intern? Îl bate altă tendinţă?!

Q: Există identitate autentică, practicată, cu efect de diferenţiere pe piaţa politică internă? Avem curente politice relevante? Avem pluralism? Avem competiţie? Ce avem?!

Q: În plin an electoral – 2016 (locale şi parlamentare) dispunem efectiv de tendinţe autentice, determinante şi competitive pentru a împrospăta un mediu politic toxic, decadent şi impotent?

Q: Cât de amplu ar putea deveni absenteismul electoral în intervalul următor? Avem cetăţeni?!

Q: Care este orizontul accesibil? Ce s-ar putea întâmpla în intervalul 2017 – 2020? În România, în jurul României, în Europa, pe plan global? Înţelegem, anticipăm, ne sincronizăm?

Q: Câte dintre tendinţele globale negative şi toxice vor avea impact, influenţă directă asupra realităţii româneşti? La câte suntem pregătiţi să răspundem?!

Q: Care vor fi noii lideri ai lumii? În ce măsură au aflat şi de România?

Q: Care va fi structura, mecanismele şi tendinţele cu impact direct în contexte cu acoperire semnificativă pentru 2017 la nivel european, cu influenţă directă asupra României? Cu ce merită să ne asociem, să contribuim şi, de ce nu, să profităm pentru a ieşi din impasul generalizat actual?

Q: Care va fi, în 2017, capacitatea funcţională, competentă şi angajată, a surselor de analiză, anticipare şi răspuns interne sau disponibile si relevante pentru a ne asigura desprinderea de stări şi „priorităţi” mascate de stagnare, eşecuri şi scandal?

Q: În ce măsură complexitatea emergentă cu dezvoltări multiple, pe nivele şi în domenii-cheie, dizolvă paradigmele recunoscute, instalate, utilizate în rutina guvernării?! Cum şi câţi suntem disponibili, avem capacitatea de a citi noua gramatică?!

Se trezeşte cineva la realitate în lumea în care trăim, pentru a putea înfrunta 2017 şi ceea ce urmează?! Pentru o Românie aflată la răspântie...

Scuze pentru deranj.

P.S: La mulţi ani, America!