Articole scrise de LARICS

În aceste zile care au urmat atacului terorist al Hamas în Israel, una dintre cele mai energice voci în sprijinul palestinienilor a fost cea a președintelui Turciei, Recep Tayyip Erdogan. Deloc de mirare și nu atât de vehement pe cât a fost alte dăți.

Ierusalimul este în centrul atenției internaționale de aproape un secol, iar când plăcile tectonice ale religiilor și culturilor reunite în acest oraș se mișcă, efectele acestor cutremure sunt resimțite de creștinii, evreii și musulmanii din întreaga lume.

Acum un an, într-o analiză publicată pe site-ul LARICS, denumită „Afganistanul” societății noastre – între ideologie și crizele care vor mai veni, subliniam pericolele ce pot apărea la adresa societăților noastre occidentale.

Continuăm astăzi analiza intervenției franceze în Africa, insistând pe confruntarea franco-rusă de pe teren.

Continuăm astăzi analiza practicilor neo-coloniale franceze în Africa, după ce, în prima parte a materialului nostru am vorbit pe larg despre esența acestor practici, evoluții concret sau perspectiva pan-africană.

În contextul problemelor generate de importul de cereale ucrainene pentru România, Polonia, Slovacia, Ungaria și Bulgaria, strategia de acum a reprezentanților României și ai Kievului pare trasă la indigo după strategia cu adâncirea Canalului Bâstroe din primăvară...

După nouă ani în care trupele militare franceze au acționat în cadrul operațiunii Barkhane în Mali, împotriva mișcărilor islamiste, pe 15 august 2022 s-au retras și ultimii soldați francezi din regiunea Sahel.

Toby Walsh, în exercițiul său de imaginație, afirma că „în anul 2062 va fi o mare provocare să îți asiguri spațiul privat de care ai nevoie.

Zilele trecute, pe 30 august, s-au împlinit 83 de ani de la semnarea Dictatului de la Viena. Sunt din ce în ce mai puțini oameni care au trăit acele momente dramatice sub ocupație, dar oare trauma dintr-o comunitate se termină odată cu ultimii supraviețuitori ai evenimentelor traumatizante?

Ion I. C. Brătianu, unul din marii lideri politici ai românilor, al cărui nume îl poartă Institutul de Științe Politice al Academiei Române, ar fi declarat după anul 1920, că politica externă a României „trebuie să aibă întotdeauna în vedere Rusia” și intențiile sale.

De curând, mai exact vineri, 18 august, a avut loc o întâlnire importantă între prim-ministrul României și prim-ministrul Ucrainei, acesta din urmă efectuând o vizită la București.

Orice articol despre Julius Robert Oppenheimer (sau despre orice personaj al istoriei cu un asemenea impact asupra generațiilor viitoare) ar trebui să aibă o cronologie naturală.

În data de 8 septembrie 2017, secretarul de stat Levente Magyar de la Ministerul de Externe și de Comerț al Ungariei l-a convocat pe ambasadorul României la Budapesta, Marius Lazurca, pentru a-i comunica că Ungaria nu va sprijini aderarea României la OCDE.

În două dintre precedentele noastre analize publicate pe LARICS, am încercat să deslușim unele dintre sensibilitățile societății din Turcia prin prezentarea a două dintre cele mai mari temeri ale sale.

Luna august este cea mai dureroasă pentru unguri. Pentru că atunci le sunt readuse în minte cele mai mari înfrângeri din istoria lor, petrecute la 400 de ani distanță una de cealaltă.

În Polonia, am constatat o corelație puternică între retorica politică promovată de Guvern, mijloacele media din spectrul politic și opinia publică. În Marea Britanie, totuși, există o discrepanță între declarații și atitudinea Guvernului.

Această analiză examinează acceptarea politică și publică a refugiaților ucraineni în Polonia și Marea Britanie.

De aproape un an de zile, în diverse dezbateri televizate, conferințe sau seminarii, membrii LARICS au susținut ideea unei Biserici Ortodoxe Române în Ucraina, sub oblăduirea BOR.

Dar ce ne facem când un abuz semnalat la București este preluat și transformat în terci sovietic la Chișinău? Nu găsește nimeni propagandiști mai vrednici în falsificare lingvistică în regiune dacă nu caută în Republica Moldova.

Cine consideră actualele exerciții de politică externă ale lui Erdoğan drept o recalibrare reală, drept o reîntoarcere spre valorile occidentale este naiv.

Războiul din Ucraina a readus conceptul de război nuclear în prim-planul mentalului colectiv.

Ceea ce se întâmplă în această perioadă de vară în școlile din Bugeac (actuala regiune Odesa, Ucraina) unde, alături de clase ucrainene, se mai păstrează, pe alocuri, și clase cu „limba moldovenească” de predare, nu poate fi nicidecum trecut cu vederea.

Prima posibilă explicație a excepționalismului american care îmi vine în minte ține de excepționalitatea celor care au construit America, așa-numiții „ founding fathers” - părinții fondatori.

Abstracție făcând de aspectele militare, războiul va aduce distrugerea infrastructurilor și a industriei ucrainene, cu pagube evaluate la peste 400 de miliarde de dolari. Dar și Rusia va cădea economic, căci va intra într-o lunga perioada de izolare fata de Vest.

Acest material este un preambul al dezbaterii dedicate evoluțiilor post-electorale din Turcia, „Turcia se întoarce spre America? De la pivotul economic la pivotul strategic”.

Cele mai mari temeri/traume ale societății turcești sunt Genocidul Armean și Sindromul Sèvres.

Principala dilema care privește situația românilor din Ucraina este este cum să sprijini românii de acolo fără să intri în coliziune cu statul aflat în război cu Federația Rusă și pe care România îl susține necondiționat?

În săptămânile premergătoare votului din 14 mai, opt din zece sondaje îl indicau favorit (unele chiar câștigător în primul tur) pe candidatul opoziției, Kemal Kılıçdaroğlu.

Cu toții suntem în așteptarea contraofensivei ucrainene, rezultatul căreia va dicta cursul de mai departe al războiului.

În această perioadă, toții ochii sunt ațintiți asupra societății turcești și a alegerilor foarte importante de acolo. Dar, ca să înțelegem un pic mai bine ce se întâmplă în Turcia, ar trebui să îi înțelegem societatea.

Pe 14 mai în Turcia vor avea loc alegeri prezidențiale și parlamentare, data acestora fiind devansată cu mai bine de o lună.

China și Occidentul au abordări complet diferite privind ordinea mondială; cel puțin din perspectivă geopolitică, geostrategică, sau orice alt geo... Însă din punct de vedere economic, cele două viziuni sunt destul de apropiate.

Războiul din Ucraina este, desigur, cel mai vizibil punct de inflexiune al plăcilor tectonice geopolitice actuale. Cel mai vizibil, cel mai vocal, cel mai violent.